În timpul facultăţii, în anul II (2008) s-a organizat un pelerinaj pe Valea Oltului în care s-au înscris şi colegi din anul nostru, dar şi mai mari.
La una dintre mănăstiri, intrând în biserică să ne închinăm, îl vedem pe Cuviosul. Ne-am închinat şi la un moment dat un coleg a zis: „Hai, să facem o poză, părinte Gherontie!”. Ne aşezam în faţa sfântului altar în poziţie normală de poză (cu mâinile pe lângă corp, nici nu ne trecea prin gând să le ţinem altfel), la care Cuviosul Gherontie zice: „Ţineţi toţi mâinile aşa, ca îngeraşii, să facem poza!”. Noi am rămas uimiţi şi plăcut impresionaţi de propunerea Cuviosului. Am zâmbit cu toţii şi ne-am schimbat poziţia mâinilor (ca îngeraşii). A ieşit o poză minunată, de care ne aducem aminte cu mare drag!
Trecând anii, pozele din acel pelerinaj le-am salvat pe un hard extern şi nu mai ştiam pe unde s-a rătăcit poza cu dragul nostru Cuvios.
Anul acesta s-au împlinit 10 ani de la absolvirea facultăţii şi căutând printre pozele şi amintirile din facultate, prin voia Cuviosului, am găsit pozele din pelerinaj şi minunata poză. Cum de nu am dat de ea până acum? M-am tot gândit la poză şi îmi era dor să o văd. Cuviosul a mijlocit de acolo de Sus să o găsesc şi să şi scriu despre această întâmplare.
Pe chipul Cuviosului Gherontie se vede că se ruga şi era un om al rugăciunii!
Cuvioase părinte Gherontie, roagă-te pentru noi!
E. F.
