În urmă cu câteva luni, am avut o discuţie neplăcută cu soţul meu, mă simţeam nedreptăţită şi m-am necăjit foarte tare pentru reacţia lui lipsită de recunoştinţă. A plecat foarte nervos la serviciu, fără să mă salute, ceea ce m-a rănit foarte tare.
Eram la bucătărie şi, plângând, l-am rugat pe Cuviosul Gherontie să îi lumineze soţului meu mintea. Am zis aşa din suflet, apoi am simţit o pace, o împăcare… Nu a durat două minute şi apare soţul meu, tot râzând, plin de bucurie, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, şi îmi zice: „Mi-am uitat cheile!”. M-a îmbrăţişat şi a plecat.
Şi a trecut supărarea cu o rugăciune scurtă şi aprinsă. Mi-a venit în ajutor pe loc!
D.I.
