Una din măicuțele care se spovedește la mine a avut ispite şi a trebuit să plece dintr-o mănăstire (nu de la noi, ci din altă parte) şi în drumul ei s-a oprit la catedrala din București la sfintele moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou pentru a se închina acolo. Era mâhnită pentru că: „uite îs cu straița în spate, pe drumuri…”. Şi în mâhnirea asta mare a ei, a îngăduit Dumnezeu să fie Cuviosul Gherontie acolo, să se apropie de ea şi îi zice:
-„Prin câte ai trecut, să mulțumești la Dumnezeu că ești cu mintea întreagă şi nu te-ai îmbolnăvit de inimă” şi după ce i-a spus asta face: „ptiu, ptiu, ptiu” (suipa) şi a plecat. Şi ca şi cu mâna i-a luat toată starea de tristețe şi de mâhnire care a avut-o.
Eu mărturisesc că Gherontie este un nebun pentru Hristos încununat de Dumnezeu acolo în Împărăția Cerurilor alături de Sfinții nebuni pentru Hristos şi se roagă pentru mine şi pentru întreaga omenire. Amin, Amin, Amin.
Protosinghel Serafim Bădilă,
Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” Căşiel, Cluj.
