În urmă cu mai bine de zece ani, obişnuiam să mergem pentru o zi-două şi un grup de adulţi în tabăra în care se aflau copiii şi nepoţii noştri. Era o atmosferă frumoasă. Dimineaţa începea cu Sfânta Liturghie, apoi se organizau diferite activităţi.
Odată l-am luat cu noi şi pe Cuviosul Gherontie. După Sfânta Liturghie ne-am aşezat la masă, iar după ce am mâncat, băieţii au zis: „La volei, cu toţii!”
Eu am mers împreună cu o prietenă într-o mică drumeţie pe un deal din apropiere. Când am ajuns în vârful dealului, ne-am uitat spre locul unde era tabăra, iar privirea ne-a rămas ţintuită pe terenul de volei. Toţi cei de pe teren erau în genunchi. Ne-am întrebat: „Doamne, ce s-a întâmplat? De ce se roagă toţi?”. Am întrerupt drumeţia şi ne-am întors repede.
Când am ajuns jos, am aflat cauza. Cuviosul s-a dus la ei pe teren şi le-a strigat: „Porcilor, v-aţi ridicat de la masă şi nu I-aţi mulţumit Domnului! Acuma, în genunchi! Să-I mulţumim cu toţii!”
(M.P.)
