L-am văzut la noi la mănăstire, dar şi la București, însă nu i-am dat atenție văzându-l cum se comporta.
După moartea lui, maica Varahila mi-a dăruit un paraman primit de ea de la Cuviosul. L-am ținut cât l-am ținut, apoi l-am dat mai departe, că mi-am zis: „Eu sunt bătrână! Nu mai apuc călugăria!”. La o lună-două după ce l-am dat, mi-a propus maica stareță să mă călugărească.
Mi-am dorit foarte mult cărţile cu mărturii despre Cuviosul, că începusem să aud tot mai multe minuni făcute de dânsul. La o vreme, măicuța căreia i-am dat paramanul, mi-a spus că i-au apărut pe tălpi nişte pete roșii, cu mâncărimi puternice. I-am spus să-și pună pe picioare paramanul de la Cuviosul Gherontie, să se roage și îi va trece. Îi tot trimiteam mesaje să văd cum este. La câteva zile, mi-a spus că i-a trecut mâncărimea şi i-au dispărut petele roșii.
Monahia Simeona,
Mănăstirea Paltin, Petru Vodă
