Era în anul 2020, luna noiembrie. Pe fondul pandemiei şi al haosului creat la nivel mondial, băncile restricționaseră accesul în unitățile bancare doar pe baza dovezii vaccinării şi chiar începuseră să condiționeze ca plata să se facă numai cu cardul. Francii se găseau tot mai rar la casele de schimb valutar, iar băncile îi vindeau la un curs foarte ridicat.
Îmi făceam griji cu privire la credit, care, în loc să scadă, plătind de atâția ani, rămânea la acelaşi nivel sau chiar creștea. Încercasem în nenumărate rânduri să mă împrumut de la prieteni şi colegi care ar fi putut să mă ajute fără să-mi ceară dobândă, pentru a închide creditul, dar nu am reuşit.
Colegul meu, F.Ș., văzându-mi starea disperată în care mă aflam, a vorbit cu șeful nostru, dnul Şt. C., şi a doua zi mi-a adus din partea dânsului exact suma de bani care-mi trebuia să-mi achit creditul. Încă o dată s-a adeverit ceea ce mi-a spus cândva Cuvioşelul: „O să te ajute bogații!”.
Nu am nici la ora actuală suficiente cuvinte să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru ajutorul pe care mi l-a dat într-un moment în care nu mai vedeam limanul. Îl rog pe Cuvioşelul să mijlocească înaintea lui Dumnezeu şi pentru „bogații din pilda lui”: F.S. care a mijlocit şi dnul Şt. C. care a înfăptuit!
Alina Curcea,
Craiova
