Cea mai mare minune s-a petrecut după terminarea studiilor. Deși nu l-am mai întâlnit pe Cuviosul, prin mijlocirea părintelui Ilarie, care slujea atunci la Catedrala din Alba Iulia, am reușit să îi transmit o durere sufletească ce mă măcina: îmi doream un copil și el întârzia să apară.
Dragul meu Cuvios s-a îngrijit să îmi transmită, prin părintele, gândul primit de la Dumnezeu: „Să stea liniștită că o să îi dea Dumnezeu copii, însă nu acum!”. Și, cu adevărat, spusele Cuviosului s-au adeverit! După opt ani de la cununie, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu o minune de fetiță veselă şi sociabilă, care, de fiecare dată când se uită la icoana Cuviosului sau la desenul primit de la dânsul, radiază de fericire…
Așadar, nu îmi rămâne decât să îi mulțumesc din suflet Cuviosului pentru aceste minuni și pentru multe altele, să îl rog să mă ierte și să mă bucur că am fost contemporană cu un mare sfânt!
Prof. Anca-Cristina Chirilă,
Dâmbu, jud. Mureş
