Din 2010 am început să merg în pelerinaje la mormântul Părintelui Arsenie Boca. Într-o sâmbătă, în 4 noiembrie 2023, pe o ploaie torenţială, am plecat la drum la rugămintea unei colege care are probleme mari în familie, cumva pentru ea.
Eram patru persoane în maşină, iar undeva pe la kilometrul 4, la intrarea în Defileul Jiului, pe loc drept, maşina a derapat şi s-a răsturnat. Eu eram în spate cu o tânără şi nu aveam niciuna centura pusă. Când am văzut că maşina o ia pe sensul celălalt, m-am ţinut cu mâna stângă de mânerul maşinii, dar s-a răsturnat şi fata care era pe banchetă peste mine şi am făcut o fractură la mână. A venit salvarea, însă, cu ajutorul Domnului, doar eu am necesitat îngrijiri speciale.
M-au dus la Târgu Jiu unde, în urma radiografiei, mi s-a spus că e neapărată nevoie de operaţie, diagnosticul fiind de fractură cominutivă treime superioară humerus stâng, cu interesarea colului chirurgical, cu deplasarea și angularea fragmentelor osoase. Spitalul era în reparaţii, medicul care era de gardă mi-a spus că nu a mai făcut astfel de operaţii în care, pe deasupra, și ligamentele erau foarte afectate, şi să rămân internată până luni. Am fost foarte dezamăgită de felul în care am fost tratată, au fost unele discuţii cu personalul medical şi chiar m-am simţit intimidată. Am refuzat internarea şi mi s-a pus o atelă gipsată, urmând ca luni să revin pentru operaţie.
Deşi mă durea mâna şi era umflată, nu m-am prezentat la Târgu Jiu pentru internare, ci în data de 9 noiembrie m-am dus la Spitalul din Motru să îmi fac o radiografie, urmând apoi să iau o decizie. Medicul radiolog mi-a spus că el vede ca pe o minune modul în care a evoluat fractura în atât de puţine zile. Diagnosticul a fost confirmat. Mi-am făcut un plan să merg la un medic ortoped în Drobeta-Turnu Severin, care avea reputaţia de bun specialist, care să mă opereze, pentru că diagnosticul pus de medic asta cerea. Îmi era frică de operaţie, pentru că, slavă Domnului, am avut parte de sănătate şi nu am fost pe la doctori.
Mâna mă durea înnebunitor de tare şi nu mă puteam descurca, aşa că am sunat-o pe o prietenă, Mirela, din Craiova, să vină să gătească ceva şi să mă ajute cu treburile prin casă. Am stat de vorbă şi a început să îmi povestească despre Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos. Fusese la Tismana, dar nu avea la ea decât o cruce mică atinsă de crucea de la mormântul Cuviosului şi o fotografie. Mi-a povestit cu atâta dragoste despre minunile făcute celor care i-au cerut ajutorul şi cum a fost deja de două ori la Tismana. Am prins atâta încredere că mă va ajuta şi pe mine, încât i-am spus să mă atingă cu acea cruciuliţă. Cu multă evlavie, mi-a făcut de trei ori semnul Crucii pe mână, la umăr, cu cruciuliţa, şi s-a rugat Cuviosului să aibă grijă şi de mine, să îmi ia durerile, care deveniseră aproape insuportabile, de nici cu calmante nu treceau!
Nu a durat o oră şi am simţit cum efectiv se diminuează durerile. Când am văzut că aşa de repede s-a întâmplat minunea aceasta, am simţit că e într-adevăr ceva divin şi i-am promis Cuviosului că voi merge şi eu la mormântul lui. În sâmbăta următoare, în 18 noiembrie 2023, am făcut la biserica noastră un parastas pentru Cuviosul, am dat şi pomană pentru sufletul lui şi apoi am mers la Tismana cu Mirela, care venise la mine şi la acel sfârşit de săptămână. Am lăsat acatiste, am fost la mormântul lui şi ne-am rugat, am luat cărţile, cruciuliţe… şi am început să îi cer şi eu ajutorul, pentru că am simţit că a fost o lucrare de Sus.
La scurt timp, am mai făcut apoi o radiografie la Severin şi medicul ortoped mi-a spus că e minunat că am scăpat şi de operaţie. Ligamentele se refac mai greu, dar am scăpat de operaţie care, omenește, era invitabilă. Am rămas cu povestea aceasta a ajutorului Cuviosului foarte vie în memoria şi în inima mea. În fiecare zi îi mulţumesc. Am aflat de curând că 4 noiembrie e ziua de naştere a Cuviosului…
Gref. Camelia Mogoşanu,
Strehaia
