Căzusem de trei ori şi m-am lovit la genunchiul de la piciorul stâng. Mi se făcuse apă la genunchi, mă durea şi nu mai puteam conduce maşina. Medicul a vrut să mă interneze şi să mă opereze, dar am amânat.
Între timp a venit Cuviosul la noi şi, ca de obicei, ne rugam împreună. Cuviosul mi-a spus să mă aşez în genunchi şi mai cu autoritate m-a atenţionat: „Pune-ţi perniţa mai bine la genunchi. Aşa. Stai pe ea!”. Mie îmi curgeau lacrimile de durere. Apoi a continuat: „Zi rugăciunea mai departe!”. În timp ce mă rugam, îmi mai trăgeam piciorul stâng să nu stau pe el. Cuviosul iar s-a întors spre mine şi mi-a spus apăsat, chiar a strigat la mine mai dur: „Stai, dragă, mai bine pe pernă!”.
S-a oprit din rugăciune, s-a uitat către Maica Domnului, apoi a zis către mine: „Auzi, dragă! Dă slavă Domnului! Nu vezi că alţii stau în cârje şi nu pot să se mişte şi tu te plângi de picior?”. Nu am mai zis nimic. La câteva zile m-am vindecat.
Maria Nemeş
