Sfinte Cuvioase Gherontie, a venit şi rândul meu să dau mărturie oamenilor despre ajutorul pe care mi l-ai dat mie şi celor din familia mea! Te-am cunoscut prin intermediul volumelor cu mărturii apărute în viaţa mea de la vărul meu din Alba Iulia, venit în vizită la Suceava. Am citit pe nerăsuflate primele volume, pe care mi le-a făcut cadou mie şi surorii mele. Cu cât citeam mai mult, cu atât te simţeam mai apropiat de sufletul meu.
Fumam pe atunci, deşi părinţii noştri fuseseră, bineînţeles, împotriva acestei urâte patimi. După ce ei au părăsit această lume, a rămas sora mea care, de câte ori avea ocazia, mă sfătuia să renunţ la fumat. Cu voinţa mea slabă şi, mai ales, cu credinţa mea puţină, nu reuşeam, chiar dacă încercam. Apoi, chiar de ziua surorii mele, sunt convinsă că v-aţi unit rugăciunile şi, de atunci, nu am mai fumat deloc şi nici nu mi-am mai dorit s-o fac. Aceasta e prima minune trăită de mine prin mijlocirea ta, Cuvioase Gherontie.
Apoi au apărut şi următoarele două volume cu mărturii. Am făcut comandă la măicuţele de la Mănăstirea Tismana, care mi-au trimis în pachet şi bomboane de pe mormântul tău, ulei de la candelă, Acatistul închinat ţie şi o cruciuliţă de lemn. Eram tare bucuroasă şi voiam să port cruciuliţa la gât, însă la câteva zile au venit în vizită băiatul meu cu fetiţa lui, nepoţica mea. M-am gândit să-i dăruiesc ei crucea de lemn, căci eu aveam alta la gât. I-am înnodat-o la gât şi am plecat în parc, la joacă.
Nepoţica mea era cu cruciuliţa la gât, însă, dându-se de multe ori pe tobogane şi jucându-se în multe locuri, deodată am observat că n-o mai are. M-am întristat atât de mult, gândindu-mă că o primisem doar de câteva zile şi deja era pierdută. M-am rugat foarte tare la Cuviosul să mă ajute s-o găsesc. Am apucat-o pe o alee şi, parcă ghidată, am mers direct la locul în care am găsit cruciuliţa, în tot acel parc mare. În acea clipă, am trăit o a doua minune evidentă pe care ai făcut-o cu mine. Cu lacrimi în ochi mi-am pus-o la gât, fiind convinsă că Sfântul Cuvios Gherontie mi-a dăruit-o mie şi că dorea ca eu s-o port.
Îţi mulţumesc, Cuvioase Gherontie, pentru rugăciunile pe care le faci pentru noi, păcătoşii, şi pentru grabnicul ajutor pe care mi-l dai. Sunt convinsă să ne-ai ajutat de mult mai multe ori. Poate cel mai mult m-am bucurat că soţul meu, care nu era atât de credincios până acum, a început să-ţi citească Acatistul timp de 40 de zile. Este bolnav şi şi-a pus încrederea în ajutorul tău, Cuvioase Gherontie.
Cuvioase Gherontie, roagă-te pentru noi, păcătoşii!
Livia-Corina Enachi,
Rădăuţi, Suceava
