Într-o seară a venit Cuviosul în chilie la mine şi mă întreabă dacă avem ceva vinişor.
Maica cu care eram în chilie a avut nişte vin de casă şi i-a dat un pahar. Spre sfârşitul paharului, noi am observat că Cuviosul s-a ameţit, ba chiar s-a îmbătat. Acum trebuia să îl ducem la camera unde era cazat. L-am luat una de un braţ, alta de celălalt şi încet-încet am ajuns la cameră. Am deschis uşa la cameră, am făcut câţiva paşi ca să-l aşezăm pe pat. Atunci el s-a desprins de noi, a stat drept în faţa noastră şi a zis: „N-am să uit niciodată binele pe care mi l-aţi făcut!”.
Atunci ne-am dat seama că, de fapt, el s-a prefăcut că este beat, ca să vadă cum ne comportăm noi cu el într-o astfel de situaţie.
M.S.
