Mi-a părut tare rău că nu am putut să ajung la înmormântarea fratelui Gherontie, cum îi spuneam noi. Auzisem că a murit în Ţara Sfântă, dar nu am avut posibilitatea să aflu dacă îl aduc în ţară, unde îl îngroapă, când îl îngroapă. Nu am avut aceste informaţii.
L-am păstrat în suflet, aşa cum l-am cunoscut şi m-am rugat pentru sufletul lui. Am fost la Mănăstirea Diaconeşti şi, spre surprinderea mea, mi-au dat o iconiţă (că e iconiţă acum), cu fratele Gherontie așezat în sicriu.
Mi-a spus sora mea că a primit de la cineva o carte despre fratele Gherontie, că ea l-a cunoscut. De fapt, toată familia mea l-a cunoscut. Era maica Augustina foarte grav bolnavă şi au venit la mine cumnatele mele şi tocmai atunci a sosit şi fratele Gherontie. Cum a ştiut el să vină tocmai în momentele acelea grele, când noi aveam mai multă nevoie şi să ne aducă o comandă, mai precis să pictez o icoană cu Acoperământul Maicii Domnului pentru Preasfinţitul Gurie?! (Dumnezeu să îi facă parte de Rai!) Mă gândeam: „Cum să ne lase nouă fratele Gherontie atâţia bani şi să zică să îi fac eu?! Dar câte mănăstiri sunt pe acolo, în Oltenia, nu are atâtea maici să picteze icoana?”.
După aceea, când am vorbit cu Preasfinţitul Gurie la telefon pentru detalii, mi-a spus că e preot, nu e episcop!!! Când a venit fratele Gherontie a doua oară cu alţi bani şi mi-a spus să fac mai repede icoana pentru Preasfinţitul, atunci m-am mirat şi i-am spus: „Părintele Gurie!”. „Nu, dragă! Preasfinţitul Gurie! Episcopul Gurie! Lui să îi faci!”. Am rămas uimită! A fost apoi ales episcop! De mai multe ori mi-a spus că este un episcop foarte bun. Fratele Gherontie primea bani de la dânsul şi îi dădea şi la maici mai sărace de la mănăstirile de sine!
Monahia Nifona,
Mănăstirea Zamfira
