În 2017 am fost diagnosticată cu aplazie medulară. În anul 2020 am suferit un infarct enteromezenteric cu urmări foarte grave: mai multe intervenții chirurgicale și luni de zile petrecute la Spitalul Sfântul Spiridon din Iași.
La începutul lunii aprilie 2024 am revenit la Iași cu un sindrom subocluziv sever și cu o hemoglobină de 4,5-4,6. Pe lângă tratamentul pentru sindromul subocluziv am primit patru pungi de sânge, însă în zadar. Măduva se încăpățâna să lucreze, hemoglobina se încăpățâna să crească mai mult de 4,6. Primeam sânge şi scădea hemoglobina în loc să crească. Eram disperată atât din cauza durerilor groaznice de burtă, cât și pentru slăbiciunea severă din cauza problemelor cu măduva.
În salon, o doamnă cu destule probleme de sănătate, m-a întrebat dacă am auzit de Sfântul Gherontie cel nebun pentru Hristos, de la Tismana. I-am spus că auzisem ceva. Chiar mi-am amintit că la noi la biserică era o fotografie cu Cuviosul, dar nu am dat mare importanță. Doamna mi-a spus că este un sfânt făcător de minuni și mi-a dat să citesc volumul 5 cu mărturii, alături de o poză. Mi-a spus, de asemenea, că vindecarea poate veni doar dacă crezi cu adevărat.
În clipa aceea m-am agățat cu atâta încredere în ajutorul Cuviosului Gherontie și în rugăciunile lui la Prea Sfânta Treime și la Maica Domnului, încât am simțit cumva că doar atât mi-a mai rămas! Spre uimirea medicilor, în cinci zile, hemoglobina a crescut la 7,3, apoi la 8. Doamna doctor chiar şi-a făcut cruce de bucurie şi mulţumire când a văzut valoarea 7,3 a hemoglobinei. I-am povestit despre intervenţia Cuviosului Gherontie în vindecarea mea şi mi-a spus că şi dânsa crede în minunile pe care vede că Dumnezeu le face cu oamenii. M-am externat vineri, 10 mai 2024, de ziua copilului meu care a împlinit 5 ani.
Când scriu, mă simt mai bine, fotografia acestui sfânt contemporan este lipită pe spatele meu, la măduva spinării, iar rugăciunea către el este în continuare în sufletul meu!
Diana Parascanu,
Bacău
