Într-o duminică, după Sfânta Liturghie am mers acasă, m-am culcat şi m-am trezit cu o durere de cap groaznică.
Ştiind că-i Cuviosul la mănăstire, m-am dus şi la Vecernie. Am stat undeva la uşă, că mă durea tare capul. Aia era lupta mea, cum să rezist cu durerea de cap. Nici nu înţelegeam rugăciunea. După ce s-a terminat slujba, Cuviosul a mers pe la fiecare. Pe la maici, pe la alţi oameni. Nu erau mulţi în biserică. În final, a venit la mine, m-a pupat pe frunte şi a ieşit afară.
Eu nu am realizat atunci ce face, doar am constatat că nu mai aveam nimic. Când am ieşit afară, l-am văzut că era lângă soţia mea şi o întreba de mine, ca şi cum nu ar fi ştiut cine sunt, ca să îşi ascundă darul pe care mi l-a făcut: „Unde-i bărbatul tău? Unde moartea-i?”.
Ionică Pleşa
