Abia după trecerea Cuviosului în veșnicie am aflat despre primele mărturii ale sfințeniei sale, dar eram încă rezervată în a le da crezare, până în momentul în care l-am chemat eu însămi în ajutor. Asta se întâmpla în anul 2020, când, în luna aprilie, fiind infectată cu Covid-19, am început să citesc, așa cum am putut, Acatistul Cuviosului, pe care tocmai l-am primit împreună cu primele două volume din cărțile cu mărturii, de la o credincioasă de la biserica pe care o frecventez.
Atunci am simțit ajutorul lui, prin faptul că nu am făcut o formă de boală gravă și mi-a trimis oameni care să mă ajute cu tot ce aveam nevoie în acea perioadă de „izolare”, cu atât mai mult cu cât la vremea respectivă locuiam singură, familia mea fiind izolată la vreo 45 km depărtare.
Am mai simțit ajutorul Cuviosului în familia mea de mai multe ori atunci când ne confruntam cu probleme de sănătate. În ziua de luni, 13.11.2023, când soțul meu a avut o problemă digestivă, deoarece medicamentele folosite nu au ajutat deloc, în final am apelat la „tratamentul” cu fotografia Cuviosului și bomboane de pe mormântul său, care au făcut să dispară aproape instantaneu toate simptomele neplăcute. La scurt timp, am avut eu probleme de sănătate, manifestate prin dureri de cap și o stare de slăbiciune generală, dublată de frisoane, care au trecut complet până a doua zi, folosind același „tratament”.
Mărturisesc că m-am obișnuit să apelez la ajutorul lui ori de câte ori mă confrunt cu probleme de orice fel, iar Cuviosul intervine de fiecare dată cu ajutorul său grabnic. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să cunosc un sfânt al zilelor noastre, căruia să ne rugăm alături de alți sfinți grabnic ajutători, care nu ne lasă atunci când îi chemăm cu credință în ajutor!
As. soc. Claudia-Maria Maxim,
Alba Iulia
