L-am căutat pe Cuviosul nu numai la Alba Iulia, ci şi prin ţară. Am aflat la ce mănăstire este, am sunat să văd dacă mă primeşte şi mi-a transmis să merg că mă aşteaptă cu drag. Era foarte fericit că ne-am întâlnit. Mama mea avusese în copilărie un accident în urma căruia i-a fost amputat piciorul mai jos de genunchi şi nicicum nu i se potrivea noua proteză, care o deranja foarte tare. Oricât a fost modificată, nicicum nu i se potrivea. I-am spus Cuviosului să se roage pentru ea, iar, după ce m-am întors, cel care i-a făcut proteza a avut ideea să modifice ceva la ea şi apoi totul s-a rezolvat, iar mama a putut să umble fără probleme.
„Arma” Cuviosului era rugăciunea, nu psihologia
Aveam nişte ispite din partea unor persoane. Când l-am întâlnit pe Cuviosul, mi-a spus un cuvânt inspirat, care m-a lămurit: „Securişti, comunişti, invidioşi, răutăcioşi, oameni foarte, foarte periculoşi!”. Dumnezeu a potolit apoi lucrurile, în urma rugăciunii! Cuviosul folosea rugăciunea drept „armă”. În timp, am observat cu durere în suflet că inclusiv unii dintre preoţii care astăzi sunt „de succes” folosesc mai mult psihologia decât rugăciunea!
Pr. Ioan Daniel Greu,
Parohia Ciugudu de Jos, jud. Alba
