Uneori, Cuviosul Gherontie împărţea desene („picturi”, cum le spunea el) anumitor persoane. De cele mai multe ori, aceste desene înfăţişau biserici şi figuri geometrice mai mult sau mai puţin bine executate, dar nu corectitudinea execuţiei era importantă în cazul acestor desene, ci semnificaţia lor.
Bisericuţele aveau una sau mai multe turle. Unele desene erau mai simple, altele mai complexe, dar semnificaţia lor adevărată era Ierusalimul ceresc. Persoanele care primeau aceste desene din partea Cuviosului ştiau că viaţa lor trebuia să fie îndreptată de acum mai mult către Ierusalimul ceresc, acea cetate bogată, nu în bogăţii materiale, ci în virtuţi, reprezentate sub formă geometrică, ce nu ţine de lumea aceasta, ci de Răsăritul cel de Sus al cereştii împărăţii. Cetăţenia acestei cetăţi o primim încă din baia Botezului, dar, mai târziu, ne rătăcim prin lume. Desenele Cuviosului, frumos colorate aveau rolul de a ne aminti de adevărata noastră cetăţenie.
Odată cu cucerirea Ierusalimului pământesc de către musulmani, atenţia creştinilor s-a îndreptat spre Ierusalimul ceresc, mai multe cetăţi pământene au fost asemuite Ierusalimului ceresc: Constantinopol, Roma şi Kiev, dar şi anumite mănăstiri. Reprezentarea pe care o realizează Cuviosul Gherontie acestui Ierusalim celest, a cărui împărăţie o primim toţi în baia Botezului, aduce în acelaşi timp cu reprezentările ruseşti populare, dar şi cu cele din basme, amintind uneori şi de anumite motive tradiţionale româneşti, care ne trimit cu gândul la veşnicie. În unele icoane ruseşti şi rutene apare în fundal reprezentat Ierusalimul ceresc, aşa cum apare şi la Cuviosul Gherontie, cu mai multe turle, în formă de biserică, care este ea însăşi împărăţia.
Aşadar, mesajul Cuviosului era să nu ne construim cetate şi bogăţii trecătoare aici pe pământ, ci în împărăţia cerească, unde să adunăm comori nestricăcioase.
Raluca Prelipceanu, Paris
