Mare este Dumnezeu întru sfinții Săi şi grabnic ajutător este Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos!
Cuviosul e foarte viu, e prezent, e printre noi, doar că nu avem vederea duhovniceasca să îl şi putem vedea! Între Crăciun şi Anul Nou, m-am dus la nişte prieteni la cabană în zona de munte dintre județele Cluj şi Alba. La întoarcere, am plecat seara şi aveam de traversat o porțiune neasfaltată şi fără semnal la telefon. Practic nu exista acoperire de la nicio rețea de telefonie mobilă. Aceasta nu ar fi fost o problemă, pentru că e vorba doar de o porțiune de câțiva kilometri, dacă nu aș fi rămas blocat, înzăpezit într-un loc cu mașina.
Mă așteptam ca drumul să fie curățat la întoarcere, însă nu a fost așa. Mașina mea nu e de teren, așa că m-am trezit împotmolit, fără semnal, cu o lopățică mică în portbagaj şi cu urgența de a fi la prima oră în Cluj-Napoca, la serviciu. Era final de an, aveam un proiect important cu deadline 31 decembrie, de succesul căruia depindea situația mai multor oameni, deci nu putea fi luată în calcul varianta să nu ajung la timp la birou. Exclus așa ceva! Să mă fi întors pe jos nu era o problemă, dar lua foarte mult timp. Am început să iau în calcul mai multe scenarii care nu duceau nicăieri… doar vizualizam că nu o să ajung de dimineaţă la serviciu şi atunci am intrat în panică. I-am zis în gând Cuviosului: „Cuvioase dragă, uite ce maşină îi, şi ce zăpadă îi, şi trebuie să ajung la serviciu, şi nu știu cum să fac. Cum i-ai ajutat pe alții, pe atâția şi atâția oameni, ajută-mă şi pe mine să ies din această încurcătură, că dau şi mărturie scrisă!”.
Nu termin bine de gândit şi îmi amintesc că am un cric în portbagaj, îl ancorez, deszăpezesc cu lopățica aia mică, insist, şi tot așa, vreo două-trei ore, în genunchi pe lângă maşină, până când am realizat că aș putea să ies cu bine din blocaj, lucru care s-a şi întâmplat.
Mulțumesc Cuviosului pentru toate, pentru toate!
Andrei,
Cluj-Napoca
