Zi de duminică. Zi cu soare. Eram în biserica Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, când zăresc un chip de om cu faţa luminoasă. Multă lume îl privea şi îi zâmbea.
În sinea mea mă gândeam cine ar putea fi acest om. Aveam nişte dureri îngrozitoare de spate. Îl văd că se aproprie de mine şi tot caută ceva, se apleacă (ceea ce eu nu puteam face din cauza durerii), ia de pe mocheta covorului o scamă şi o pune în palma mea, după care mă cheamă să merg în faţă să cântăm cu copilaşii la Sfânta Liturghie.
Acest om ales al lui Dumnezeu, fără să îi spun nimic despre mine, cunoştea toată suferinţa mea, care de fapt era diagnosticată cu hernie de disc lombară L3-L4-L5. Ştia în acelaşi timp şi că cea mai mare bucurie a mea e să cânt. Din acel moment mi-am dat seama că este într-adevăr un om sfânt al lui Dumnezeu şi am căutat de fiecare dată, când Dumnezeu a rânduit să ne întâlnim, să îi fiu în preajmă şi să mă bucur de bucuroasa lui prezenţă.
E minunat cum Dumnezeu ne ajută prin oamenii plăcuţi Lui!
Cuvioase Gherontie, roagă-te către Măicuţa dragă, putere, ajutor şi iertare să ne dăruiască!
Cu bucurie, Elena B.
