„Rugăciunea este primită la Domnul. Care nu e de folos nu e primită, care nu e primită nu e de folos. Se mai zice că prin rugăciune stăm de vorbă cu Dumnezeu, cu lucruri sfinte. Dar nu numai stai de vorbă, ci stai cu un rost, cu sfintele întrebări, sfintele vorbiri, care sunt primite, că altfel e păcat. Care nu sunt vorbe primite sunt vorbe goale, care nu sunt sfinte nu-s primite. Dar tot trebuie să stăm de vorbă.”
„Cea mai primită e rugăciunea Domnească, rugăciunea de sus, pentru că e sfinţită şi primită şi preamărită şi veşnică, şi pururea pomenită, care e scrisă cu litere de aur, dar aurul să fie aur sfinţit, ca Sfântul Ioan Gură de Aur. Aşa să fie şi ale noastre, ca ale Sfântului Ioan Gură de Aur.”
