Prima dată, l-am văzut pe Cuviosul Gherontie în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Satu Mare. Noi voiam să vorbim cu duhovnicul nostru, dar trebuia să îl așteptăm fiindcă slujea un parastas. Mama voia să vorbească cu părintele, deoarece avea de mai mult timp mai multe necazuri. Până ce termina părintele, mama s-a pus să se roage la icoana Domnului Iisus Hristos, iar noi ceilalți ne-am rugat la icoana Maicii Domnului.
Nu era lume în biserică, decât noi și oamenii care au pus parastasul. La un moment dat, stând noi la rugăciune, tata, fiind taximetrist, se gândea la câţi bani putea face în timpul în care l-am așteptat pe părintele. Dintr-o dată, lângă noi a apărut un bătrânel cu o doamnă şi s-a uitat la mama aşa cu milă! Atunci tata s-a dus la mama şi i-a zis în şoaptă să plecăm, ca să poată merge la lucru. Atunci, acel bătrânel s-a dus la tata şi i-a întins mâna cu niște iconițe şi bani. În mintea mamei era gândul: „Măi, bătrânelul acesta o fi ori un sfânt, ori un fost călugăr!”, deoarece era îmbrăcat în haine simple. Tata nu voia să ia banii, ci doar iconițele, dar acest bătrânel tot insista. După ce am ajuns acasă, mama i-a povestit unei doamne întâmplarea, iar aceasta i-a spus că precis e Cuviosul.
Nu după mult timp, am mers la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Spre sfârşit, îl vedem pe Cuviosul în faţa altarului. Noi am fost șocați şi ne-am zis: „Nu se poate aşa ceva!”. Mama a spus că acest lucru este un semn, văzându-l din nou pe Cuviosul. După terminarea slujbei, am stat să vorbim cu el, iar mama i-a zis: „Cuvioase, rugaţi-vă pentru noi!”. Era cu aceeaşi doamnă, care i-a zis: „Auzi, Cuvioase, ce zice femeia asta, că te cunoaşte!”. Cuviosul a răspuns „Da, da, da…!”, apoi a întrebat-o pe mama unde este tata. Mama i-a răspuns că tata este la lucru, dar să se roage pentru noi. După un timp, mama a scăpat de acele probleme.
Trecuse ceva timp şi ne-am decis să mergem din nou la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. De data aceasta, eram cu toţii. Spre terminarea slujbei, tata a zis: „Să ieșim afară pe scări, ca să nu ne înghesuim și să ne pierdem, fiind aşa familie mare!”. Parcă a avut o presimţire că trebuie să ieşim mai repede din biserică. Stând noi pe scări, eu mi-am întors capul. În spatele meu, era Cuviosul cu aceeaşi doamnă, care îl însoţise şi în primele două dăţi. Le-am făcut semn părinţilor să se întoarcă. Imediat am auzit-o pe doamna: „Cuvioase, ţi-am zis să iei lucrurile din maşină că aici sunt!” (era vorba despre noi). Merge Cuviosul la maşină şi vine cu două sau trei plase cu niște lucruri pe care ni le-a dăruit. A fost foarte bucuros că ne-a văzut și că ne-a dat acele lucruri. De fapt, venise pentru noi! Eu, fiind cea mai mare, mi-a dat tot ce avea în buzunarul lui: iconițe şi o carte de rugăciuni. După aceea, am simțit ajutorul lui.
Am fost ajutați foarte mult. Şi acum, că a plecat din această lume, simțim ajutorul lui, iar doamna care îl însoţea pe Cuviosul este alături de noi şi în ziua de astăzi.
Natalia Varga
