Am primit de-a lungul timpului mai multe lucruri de la Cuviosul Gherontie, pe care le păstrez cu mare sfinţenie. Ultimul dar a fost o cruciuliţă sculptată, pe care o port şi acum.
Se întâmpla în luna iulie, cu câteva luni înainte de a trece la Domnul. Era găzduit la o prietenă, care m-a rugat să merg să stau cu dânsul în cursul unei zile, pentru că ea trebuia să plece din localitate. A fost o zi cu totul specială. Ne-am rugat, a cântat cântecul cu „Ierusalimul”, iar la un moment dat mi-a spus: „Dă, Doamne, să murim amândoi odată!”. Eu am răspuns: „Amin!”. Nu m-aş mai fi despărţit de dânsul, dar la un moment dat mi-a spus că vrea să se culce, că e obosit. La plecare şi-a luat cruciuliţa de la gât şi mi-a pus-o mie. Drept e că tare mi-o dorisem şi tot la ea mă uitam, dar nu i-am cerut-o!
În luna octombrie 2018, am mers în Ţara Sfântă şi eram cazată la maici. Trebuia să mă întorc sâmbătă, în 13 octombrie, dar mi-am prelungit şederea până marţi 16 octombrie! Sâmbătă după-masa am aflat despre Cuviosul că a trecut la Domnul şi eram, aşa cum a zis, împreună în Ţara Sfântă! Am încercat să merg la dânsul la Betleem, dar nu am primit permisiunea. Am aflat că fusese un arhiereu din România şi îi făcuse slujbă. M-am întors în ţară şi am ajuns şi la înmormântarea lui. Îl simt aproape!
C.C.
