Primisem iconiţe cu dragul nostru Cuvios. Aveam în gând câţiva destinatari (membrii familiei extinse, cunoscuţii care îl ştiau deja pe Cuviosul etc.) doar că, fiind mai multe iconiţe, vedeam cum le împărţeam, fără voia mea plănuită, persoanelor cărora Cuviosul dorea să li se descopere prin simplul gând pe care el mi-l aducea în minte.
Erau persoane pe care în trecut îmi era greu să le abordez sau care apăreau în viaţa mea pur şi simplu, dar la care Cuviosul voia să poposească şi, cu siguranţă, să îi ajute şi să îi întărească.
Și începe călătoria Cuviosului… Având şi Acatistul Cuviosului în format electronic, am început să îl distribui. L-am şi listat în format fizic de cărticică, după demersuri susţinute de transformare a acestuia (şi celor de la xerox a vrut să se facă cunoscut pentru că transformarea din format A4 în format inferior a durat ceva timp cu insistenţe… sigur „împiedicate” de rânduiala Cuviosului).
Pentru că în timpul liber împletesc metanii, aveam cereri în Elveţia şi Canada. Şi acolo a vrut Cuviosul să plece, pe lângă destinaţiile cele mai diverse din ţară. Un lucru interesant s-a mai întâmplat recent. Trimisesem o comandă în care nu pusesem iconiţă (începeau să se termine şi abia pentru mine mai aveam una) şi minunea neprevăzută s-a produs. Cei de la poştă mi-au trimis înapoi plicul motivând „dimensiuni neconforme”. Cunoscând gândul meu iniţial legat de netrimiterea iconiţei, am văzut că a rămas la fel de ghiduş al nostru Cuvios, m-am conformat şi am retrimis plicul, în care am pus de data aceasta şi iconiţa. Cuvioase, să mă ierţi!
Cuviosul nostru călător, Gherontie, roagă-te pentru noi!
Elena Frăsinel
