Pe Cuviosul nu l-am cunoscut direct, dar i-am ştiut vocea şi i-am simţit prezenţa prin rugăciuni, în momente grele din viaţa mea.
Era cu mult timp în urmă, pierdusem o sarcină, cu complicaţii ulterioare. Durerea era mare. Mă rugam Domnului să aibă grijă de mine, să pot naşte copii, oricât de greu îmi va fi. Atunci, prietenii mei, apropiaţi ai Cuviosului, mi-au povestit despre el.
Prima dată, când am vorbit la telefon, m-a surprins vocea lui aproape ca a unui copil, bucuria cu care făcea rime la numele meu şi mai ales faptul că una dintre rime relua un joc de cuvinte al copilăriei mele: Irina – Macrina. Coincidenţă, m-am gândit eu, dar el ştia.
Cuviosul m-a întrebat, în convorbirea telefonică, dacă am copii. I-am spus că nu. El a râs cu bucurie, oarecum şugubăţ şi mi-a spus că voi avea copii. Eu eram neîncrezătoare, dar el ştia.
Am născut doi copii, cu sarcini grele, foarte grele, dar cu copii sănătoşi. Cumva Domnul mi-a ascultat rugăciunea, exact aşa cum am formulat-o (să pot naşte copii, oricât de greu va fi…). Când îmi era foarte greu, prietenii mei îmi facilitau câte o convorbire telefonică cu Cuviosul.
Un astfel de moment a fost atunci când am născut al doilea copil, înainte de vreme, prematur. Diagnosticul pus copilului imediat după naştere a fost sumbru: sindrom Down. Nu se poate spune în cuvinte durerea trăită; rugăciunea către Domnul era necontenită: şi zi şi noapte. Atunci am vorbit din nou cu Cuviosul la telefon. A oftat uşor, ca semn că înţelege durerea mea şi mi-a spus că este bine copilul şi, deşi este mic, va creşte sănătos. „Eh, ce ştie Cuviosul?!”, m-am gândit în sinea mea atunci, dar el, din nou, ştia deja. După doar câteva zile de spitalizare, în ziua Adormirii Maicii Domnului, copilul meu a ieşit de la terapie intensivă, a început să respire singur. Mai apoi a fost infirmat diagnosticul de sindrom Down, dar şi alte diagnostice. După alte câteva zile eram acasă cu copilul, sănătos. O minune pe care Cuviosul o cunoştea când am vorbit cu el la telefon.
Şi alte dăţi vocea sa mi-a adus alinare, iar rugăciunea sa m-a ajutat. Acum am în casă două fotografii ale Cuviosului şi două desene. Îi vorbesc uneori şi îi mulţumesc pentru toată rugăciunea sa şi mă rog şi eu pentru sufletul său.
Irina
