În vara anului 2017, din rânduiala lui Dumnezeu şi de dragul oamenilor, am ajuns la mănăstirea Tismana pentru sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Luasem cu noi cartea „Coroana stareţului”, în care sunt prezentate o parte dintre faptele minunate ale Sfântului Gavriil Georgianul cel nebun pentru Hristos, sărbătorit în 2 noiembrie. Vroiam să ajungă la cât mai multă lume, în primul rând la monahiile de la Tismana şi la cei care „cresc” pe lângă acestea. Mai era însă un motiv, o promisiune şi o datorie, în acelaşi timp. Cu câteva luni înainte, la Patriarhia Georgiei, în „umbra” raclei Sfântului Gavriil cel nebun pentru Hristos, i-am promis Preafericitului Părinte Ilia al II-lea, Patriarh al întregii Georgii, că o să-l facem cunoscut mai bine în România. Pelerinii care ajung în locurile sfinte ale Georgiei rămân cu sufletul la acest mare sfânt contemporan, la minunile şi la racla cu sfintele sale moaşte de la Mănăstirea Samtavro din Mtskheta, dar şi la biserica construită de el în curtea părintească din Tbilisi. De atunci, am simţit puternic şi marea apropiere între viaţa Cuviosului şi cea a Sfântului Gavriil.
Ajunşi la Tismana, i-am dat Cuviosului cartea şi am simţit că parcă o aştepta… Am început să-i povestim câte ceva despre viaţa sfântului şi despre evenimentul legat de incendierea portretului lui Lenin, care a însemnat un pas de cotitură în viaţa Sfântului – mama Gabrieli, cum i se spune în limba georgiană –, în sensul asumării publice a nebuniei pentru Hristos. În acest timp, Cuviosul a luat cartea şi a început să analizeze coperta. I s-a părut cam neobişnuit numele georgian al acestuia. La un moment dat, după ce „i-a scanat” cu ochii închişi şi cu mâna la frunte fotografia a spus despre el cu admiraţie, dar şi cu o intonaţie care vădea că ştie despre ce şi despre cine vorbeşte: „Da, ce suflet a avut!!!”.
Pr. Dorin Opriş
