O colegă de serviciu, căreia îi sunt veșnic recunoscătoare, mi-a dăruit fotografia Cuviosului Gherontie și un volum cu mărturii. Așa l-am cunoscut. Chipul lui plin de căldură și seninătate mi-a dat sentimentul că îl știu dintotdeauna. L-am îndrăgit pentru sfințenia și viața simplă pe care o a avut-o, povățuindu-i mereu în dreapta credință pe cei pe care i-a întâlnit. Aș vrea să relatez modul în care Cuviosul Gherontie continuă să își arate dragostea lui pentru noi, cei de pământ.
Cumnata mea a fost în mare suferință deoarece a născut prematur. Fetița ei fiind în stare critică, i-am povestit cu puține cuvinte despre Cuviosul și i-am trimis o fotografie împreună cu două bomboane. S-a gândit să dăruiască una dintre bomboane colegei de salon, care avea, la rândul ei, gemeni prematuri. Acea mămică a aflat de unde este bomboana și a început să plângă… de bucurie, căci Cuviosul s-a gândit la suferința ei și a copiilor ei. Ea l-a întâlnit pe Cuviosul în timpul vieții pământești. Este important să menționez faptul că, atât fetița cumnatei mele, cât și gemenii sunt acum mari, sănătoși și voioși.
După un timp, am devenit și eu mămica unui băiețel prematur. Din cauza unor probleme de sănătate mai vechi, cancer de col uterin operat, aveam puține șanse să obțin și să duc o sarcină. Însă „acolo unde Dumnezeu voiește, se biruiește rânduiala firii”! Am dus totuși sarcina foarte greu, stând doar în pat, fără a face efort, iar ultima parte mi-am petrecut-o în spital, cu efortul medicilor de a amâna cât mai mult momentul nașterii. Împreună cu soțul meu am stăruit în rugăciune către Maica Domnului și către sfinți. Am pus adesea fotografia Cuviosului pe burtică și îl rugam să ne ocrotească cu rugăciunile sale. Am născut la 31 de săptămâni un băiețel sănătos și voinic. În sala de operație mi-a fost îngăduit să iau fotografia Cuviosului cu mine, iar mai apoi să fie pusă la incubator, la neonatologie. O doamnă doctor care veghea micile făpturi, m-a întrebat dacă l-am întâlnit pe Cuviosul. I-am răspuns că nu, iar ea cu bucurie mi-a spus că l-a întâlnit la Craiova. Am înțeles atunci că puiul meu e îngrijit de mâini bune și calde! Îndrăznesc să îl numesc pe Cuviosul Gherontie ocrotitorul copiilor născuți prematur.
Fotografia Cuviosului pe care am primit-o de la colega de serviciu e acum ușor deteriorată și are colțurile îndoite. A trecut și ea prin greutate și suferință alături de mine. Cuviosul Gherontie a fost alături de mine și îi mulțumesc!
Biol. Maria Clapa,
Cluj-Napoca
