Deși nu am avut niciodată talent în acest sens, vreau să scriu și eu despre minunile pe care Cuviosul Gherontie le-a făcut și le face cu mine în fiecare clipă. Am auzit pentru prima dată de Cuvios de la mama mea, prin luna ianuarie 2023, într-un moment în care aveam cea mai mare nevoie de el. În urma unei mamografii de rutină am aflat că la sânul drept am o leziune suspectă (despre care știam că există încă din anul 2019, dar atunci medicii au spus că nu este nicio problemă și nu i-am mai dat nicio atenție), cu scor BIRADS 5 (posibilitate de malignitate >=95%). Au urmat o serie de investigații ce relevau același lucru și care scoteau în evidență și alte probleme ce păreau a fi consecințe secundare ale problemei de la sân.
Între timp, am primit de la mama mea poza, Acatistul și un set de cărți cu mărturii. Am început să citesc zilnic Acatistul, să-i port poza pe zona cu probleme, să citesc cărțile și am ajuns astfel să-l îndrăgesc foarte mult și să-l simt mereu alături de mine, fiind convinsă că este un mare Sfânt (de câte ori îi ceream ajutorul, pentru orice lucru cât de mic, nu întârzia să mă ajute).
În ciuda faptului că la orice nouă investigație pe care o făceam medicii înclinau spre scenariul cel mai puțin optimist (leziune malignă), eu mă încăpățânam să cred că nu este așa, punându-mi încrederea în mijlocirea Cuviosului Gherontie, căruia mă rugam să mă ajute și pe mine așa cum a făcut cu atâția care i s-au rugat. După multe amânări și perioade de neliniște am hotărât să mă operez pe 14 iunie 2023, operația, singura care îmi putea spune cu certitudine cum stau lucrurile în urma analizei anatomopatologice, urmând să fie făcută de un medic foarte bun, de la care plecam de fiecare dată liniștită și optimistă, și pe care sigur tot Cuviosul mi l-a scos în cale.
Bunul Dumnezeu a făcut ca înainte de operație să fie minivacanța din perioada 1-5 iunie și am hotărât să merg împreună cu soțul meu la Mănăstirea Tismana, la mormântul Cuviosului. Tot drumul a fost vreme frumoasă, soare, dar în momentul în care am ajuns la mănăstire a început să plouă torențial și nu puteam coborî din mașină. Am stat în mașină în parcarea de la mănăstire mai bine de 30 minute, așteptând să se oprească ploaia, perioadă în care am început să am momente de deznădejde, să plâng și să mă gândesc că de fapt Cuviosul nu vrea ca eu să ajung la el, că sunt prea păcătoasă și Bunul Dumnezeu este supărat pe mine.
Am decis, cât timp așteptam în mașină, să citesc Acatistul Cuviosului și cum l-am terminat de citit am hotărât să mă duc la mormânt oricum, chiar dacă ploua foarte tare în continuare. Soțul meu, văzând cât sunt de hotărâtă, a zis că mă duce el cu mașina până aproape de intrarea în mănăstire. Când am ajuns la intrare ploaia a început să se liniștească, am reușit să ajung în mănăstire, unde am vorbit cu una dintre măicuțe care m-a îndrumat spre mormântul Cuviosului și m-a lăsat să iau o pietricică de pe mormânt, întrucât auzisem că multe persoane s-au vindecat de diverse boli după ce au băut apă în care puseseră pietricele de pe mormântul Cuviosului.
Emoția și bucuria simțite când am ajuns la mormânt au fost unele pe care rar le-am mai simțit. În acel moment am fost convinsă că operația va decurge bine și rezultatul va fi unul pozitiv. Pentru ca bucuria mea să fie și mai mare, am primit și ulei de la candela Cuviosului, pe care l-am amestecat cu ulei de la alți sfinți și de la Sfântul Maslu și l-am folosit ca să ung zona cu probleme.
Am avut dreptate, Cuviosul nu m-a lăsat, operația a decurs fără probleme și rezultatul analizei anatomopatologice a fost cel dorit (leziunile erau de natură benignă). În mod sigur Cuviosul a mijlocit pentru mine la Bunul Dumnezeu ca totul să fie bine. Nu pot decât să-I mulțumesc Bunului Dumnezeu că l-a adus pe Cuviosul în viața mea. De fapt, aceasta a fost adevărata minune de care am avut parte, faptul că el a apărut în viața mea!
Prof. Simona Toma,
Bucureşti
