O mamă cuprinde totul cu sufletul ei, înțelege ceea ce este de neînțeles pentru ceilalți, iartă ceea ce unii spun că ar fi de neiertat și iubește cu toată ființa sa, ceea ce alții nu au putut iubi. Se roagă cu lacrimi fierbinți pentru îndreptarea și călăuzirea fiilor.
Cuviosul a avut o inimă de mamă! Din tot ce citesc, adunându-și mereu copilașii rătăciți la piept, pe care parcă îi căuta în mod aparte spre a le umple inimile cu Cerul pe care îl purta în spinare, scoțându-i din tot felul de necazuri, atunci când aceștia nu mai aveau nădejde! Nu cred că poți simți prezența lui Dumnezeu mai vie decât prin asemenea minuni, cât se poate de evidente, mai ales acum, după trecerea sa la Domnul.
Denisa Simion
