În primăvara anului 2023, am vrut să mergem din nou la Mănăstirea Tismana, cu micuțul George, ca să îi mulţumim Cuviosului, care a mijlocit la Dumnezeu pentru naşterea lui, minune relatată de mine în volumul 6.
Cu o zi înainte de plecare, bebeluşul dădea semne de răceală: îi curgea nasul şi strănuta. Am pregetat şi nu ştiam dacă să rămânem acasă sau să pornim la drum. Nu aveam prea multă experienţă cu răcelile bebeluşilor, fiind primul copil. În urma „consiliului familial” am decis că doar mergem la Cuviosul, deci sigur nu ne lasă la greu, trebuie să învingem această ispită. Şi am pornit, cu muci şi tuse… dar au trecut şi nu ne-au cauzat complicaţii. Ne doream foarte tare să ne cazăm pe la mijlocul drumului, la o pensiune recomandată de cineva, şi aveam nevoie de două camere. Am sunat pe ultima sută de metri să vedem dacă au disponibilitate. Tocmai se anulase o rezervare fix pentru două camere, în rest pensiunea era ocupată integral, probabil o altă „ghiduşie gherontiană”. Au mai fost şi alte ispite înainte de plecare, ne-am luptat cu ele, însă la mormânt tot am ajuns.
Iată-ne, deci, ajunşi la Mănăstirea Tismana. Promisesem finei mele că îi voi aduce bomboane de la Cuviosul, însă pe mormânt nici pomeneală de bomboane sau alte bunătăţi, doar pietre și lumânări. Venisem şi noi cu bomboane în tolbă, însă voiam să îi luăm ceva adus de altcineva. Am stat câteva minute şi mă gândeam că o voi dezamăgi pe fina mea. Dar iată că brusc vin mai multe familii din toate colţurile şi înconjoară mormântul, iar bunătățile nu contenesc să apară: bomboane, ciocolate, dar şi… mere! Am luat bomboane, dar şi trei mere, am mâncat şi eu şi soţia, şi i-am dat şi băieţelului. A urmat, desigur, la scurt timp un test de sarcină pozitiv pentru soţie, un prim consult la doctor, care a estimat data probabilă de naştere: 13 octombrie. Deşi nu suntem superstiţioşi de fel, parcă mereu a sunat ciudat pentru noi această dată, ca o zi mohorâtă de toamnă, parcă nu rezonam foarte bine nici cu numărul 13. Totuşi eram extrem de încântaţi de această nouă sarcină şi această nouă minune. Citind Acatistul Cuviosului descoperim că, de fapt, pe 13 octombrie e chiar ziua când el s-a mutat în Rai. Asta da, lecţie! Era doar o dată probabilă, atunci se împlineau fix 40 de săptămâni de sarcină. Casian s-a născut pe 15 octombrie 2023, deci foarte aproape de prăznuirea Cuviosului.
Sarcina a decurs minunat, mult mai bine decât cea cu primul copil (George) când în ultimul trimestru s-a deschis colul în avans şi soţia a fost nevoită să stea la pat. De data aceasta, totul a fost perfect, soţia a fost foarte activă şi l-a ridicat în braţe până în săptămâna 40 pe primul copil, care cântărea aproximativ 10 kilograme. Soţia s-a rugat mult ca naşterea şi în special expulzia să meargă mai bine de data aceasta (a avut mici provocări la primul copil, dar trecute cu brio). Şi a fost absolut perfect, expulzia a durat extrem de puţin, Casian fiind grăbit să cunoască lumea. Soţia a purtat la această naştere şi o panglică atinsă de brâul Maicii Domnului, cu siguranţă şi aceasta a fost de mare folos.
IT Eugen Ionescu,
Bucureşti
