Într-o duminică seara, am urcat la chilie. Doar ce am aţipit şi în liniştea aceea, l-am auzit pe Cuviosul ţipând. Striga şi bătea. Mă gândeam: „Doamne, ce are Cuviosul? Ce-o fi cu el?”. Şi dintr-o dată s-a năpustit spre uşa chiliei: „Cuvioasă, trezeşte-te, că ne omoară vrăjmaşul! Ne omoară vrăjmaşul!”. Când mă uit pe telefon, aveam multe apeluri.
Căzuse maica Vartolomea sus la schit, la Cioclovina de Sus şi trebuia să chem SMURD-ul şi Salvamontul, să o aducem jos. Îşi fracturase maica piciorul şi era singură în vârf de munte! Mi-am zis: „Ce-o fi văzut Cuviosul? Cum o fi ştiut Cuviosul că maicile mă sună?!”.
Atunci a fost o experienţă cutremurătoare.
M.A.
