Traversam în urmă cu mai bine de un an o perioadă dificilă din viaţa mea, în care bunicul meu a decedat. Ştiu că nu întotdeauna am avut o atitudine frumoasă faţă de bunicul meu, poate nu i-am oferit atenţia pe care o merita din plin sau poate regret că nu am ajuns să îi zic un singur cuvânt: „Iartă-mă!”.
Tot în acea perioadă, fratele meu geamăn s-a căsătorit şi au fost zile în care am oscilat de la o stare de la alta: tristeţe-fericire, melancolie-întristare. Eram singură… Parcă numai Dumnezeu ştia pentru cine bate o inimă: inima mea. Nu era nimeni în jurul meu să îmi şteargă o lacrimă sau să îmi aprecieze zâmbetul, care era din toată inima. Familia îmi era aproape, dar lipsea cineva: omul meu.
Mi-am amintit o rugăciune a Cuviosului: „Roagă-te, Măicuţă dragă, lui Hristos să nu ne piardă!”. Prin aceste rugăciuni l-am rugat pe Cuviosul Gherontie să mijlocească în faţa Bunului Dumnezeu ca să pot să trec peste această perioadă. Ajutorul nu a întârziat să apară. În scurt timp, m-am împrietenit cu un băiat şi s-a creat o relaţie frumoasă. În 23 august 2020, am avut nunta…
Elena Man
