Aș vrea să dau și eu o mărturie despre binefacerile Cuviosului Gherontie cel nebun pentru Hristos, care s-au întâmplat de când l-am cunoscut. Sunt un monah dintr-o mănăstire aflată în munții din apropiere de Vatra Dornei. Nu știu să-l fi cunoscut sau să fi auzit de Cuvios înainte, cert este că părintele meu duhovnic, Serafim, mi-a spus prima oară câte ceva despre el, dar am amânat atunci să caut mai multe, pentru a-l cunoaște mai bine. După ceva timp, părintele duhovnic mi-a trimis un film cu o conferință despre el, dar, după ce m-am uitat câteva minute, am amânat să o urmăresc integral. A mai trecut ceva timp și m-a întrebat dacă am văzut conferința, iar de data asta am urmărit-o, apoi lucrurile s-au întâmplat foarte repede. Am căutat detalii despre viața lui, am cumpărat cele șapte volume cu mărturiile despre el, am găsit o icoană, am găsit Acatistul.
Țin minte și acum seara când am citit prima oară Acatistul Cuviosului (asta se întâmpla prin luna mai 2025). După ce am citit Acatistul, am adormit și în noaptea aceea mi s-a arătat lucrarea Îngerului meu păzitor în viața mea (nu pot zice ce anume, pentru că e ceva personal). După ce m-am trezit, mi-am dat seama de lucrarea Sfântului meu Înger păzitor de-a lungul vieții mele, lucru care m-a apropiat foarte mult de el și de Dumnezeu.
Eu am venit la Ortodoxie prin 2011, fiind de religie catolică; cu ajutorul Sfintei Parascheva, pe la 31 de ani, am devenit ortodox și tot cu ajutorul Sfintei mi s-au îndreptat pașii spre monahism. Sunt ieșean și am mers câțiva ani zilnic la Mitropolia din Iași, unde am petrecut mult timp alături de moaștele Sfintei. Vă pot zice din toată inima că mi s-au întâmplat multe dintre binefacerile ei, asemenea celor scrise în cărțile cu mărturii despre Sfânta Parascheva.
În timpul cât am stat alături de ea (prin dragostea lui Dumnezeu și doar datorită darului său către oameni), am primit mângâierea Duhului Sfânt în chip simțit, în inima mea, prin rugăciunea lui Iisus. Asta a durat cam trei ani.
Cam în 2015 am venit prima oară la mănăstire și cam în timpul acela am pierdut harul, de atunci tânjind după el și încercând tot felul de metode pentru a-l redobândi, inclusiv încercând toate metodele de a zice Rugăciunea lui Iisus, dar fără nici cea mai mică reușită, ajungând de multe ori la deznădejde și chiar, de multe ori, am vrut să plec din mănăstire pentru totdeauna.
Nu mai simțeam nimic, nici pentru rugăciune (pe care o iubeam), nici pentru nimic altceva. Foarte mulți ani am fost ca un mort viu, nemaigăsindu-L pe Dumnezeu în nimeni și în nimic. La toate astea s-au adăugat și tot felul de ispite, multe dintre ele din partea diavolilor, care se întâmplă mai ales în mănăstire (monahii știu despre ce vorbesc), la care s-au mai adăugat și greutățile, necazurile care provin din boli (am diabet tip 1, cu insulină, complicații ale diabetului, depresie și anxietate). În 2023, în urma a două infarcturi, am suferit o operație pe cord deschis, în care mi s-au pus cinci bypassuri.
În fine, starea mea de spirit a fost destul de rea timp de mulți ani, nereușind nici pe plan duhovnicesc să fac foarte multe. Dar toate acestea au început să se schimbe după ce l-am cunoscut pe Cuviosul Gherontie și am început să mă rog lui (bineînțeles că aici este și ajutorul Domnului Iisus Hristos, al Maicii Domnului, al Sfinților Îngeri, al Sfinților și al Sfântului meu Înger Păzitor, la care nu am încetat să mă rog).
La scurt timp am înțeles că nu mergeam bine, iar Cuviosul m-a îndreptat spre a merge nu doar spre rugăciune, ci spre a implanta în suflet gândul cel bun, bucuria și veselia cea duhovnicească și pacea lui Hristos. Am început să mă schimb interior și să nu mai primesc în niciun fel gânduri rele. A început să mă preocupe din nou rugăciunea pentru lume (care mi-a fost de la început foarte dragă și am simțit mai mereu să ajut pe ceilalți prin rugăciune), iar la scurt timp am primit din nou ascultarea de a citi pomelnicele mănăstirii (de care, de aproape un an, se ocupa altcineva).
Apoi am primit ascultarea de a mă ocupa de florile mănăstirii (care nu sunt puține) – ascultare care îmi este foarte dragă, pentru că îmi sunt dragi plantele, inclusiv cele medicinale – şi de care nu m-am ocupat niciodată, dar Dumnezeu le-a binecuvântat și anul acesta au fost cele mai frumoase și bogate, lucru confirmat de cei ce s-au ocupat înainte, de cei care se pricep și de oamenii care vin la noi. Eu doar le ud și le curăț, iar în rest Dumnezeu a făcut totul. Totuși, mie personal mi-a adus multă bucurie.
Apoi am mai primit ascultarea de a primi oamenii ce vin la mănăstire, lucru față de care, la început, am fost destul de reticent. Mai apoi mi-am dat seama că mă ajută să sporesc destul de mult în dragostea și rugăciunea pentru lume.
Și acestea nu sunt tot ce mi s-a întâmplat în ultimele trei luni, de când l-am cunoscut pe Cuviosul. Cândva am avut puțin darul scrisului, adică am mai scris unor persoane pe care le-am cunoscut de-a lungul vieții mele, am mai scris de lucruri lumești și foarte puțin despre calea duhovnicească, înainte să vin la mănăstire, și de peste 15 ani, nu am mai scris absolut nimic și nici nu mi-a mai venit în cap să mai scriu ceva. Totuși, de când am început să mă rog Cuviosului Gherontie, a început să îmi vină inspirația de a alcătui rugăciuni pentru nevoile mele personale și primesc mult har când lucrez la ele, având și mult de învățat din asta.
Părintele meu duhovnic îmi este martor la toate schimbările acestea din viața mea!
Monahul Efrem,
Suceava
