Avea descoperiri minunate despre oameni şi despre locuri
Acum 15 ani, când Cuviosul a venit la mănăstirea noastră, cunoscând din proprie experienţă viaţa lui minunată, i-am cerut să se roage şi pentru fratele meu. După câteva secunde, Cuviosul, neîntâlnindu-l vreodată pe fratele meu, mi-a răspuns prompt: „Dumnezeu îi ajută în toată viaţa. Are suflet bun, nu fumează!”. Nedumerită, m-am întrebat în sinea mea de unde ştia Cuviosul aceste amănunte despre fratele meu.
În acelaşi an, în aprilie 2004, fiind în trecere prin Alba Iulia, am intrat pentru a mă închina în Catedrala ortodoxă. Am observat că, într-o strană, stătea Cuviosul Gherontie. M-am apropiat ca să iau binecuvântare de la dânsul şi, mai mult decât atât, să îi cer rugăciune pentru sora mea, pentru angajare. Cuviosul mă întreabă scurt: „Unde-i soră-ta?” I-am răspuns: „În sat la noi”. În urma acestei replici, Cuviosul m-a corectat: „Da’-i oraş, nu?!”. M-am minunat, gândindu-mă de unde o fi ştiut Cuviosul că localitatea noastră a fost declarată oraş abia cu vreo două zile în urmă. (m M.)
