În luna mai 2018, m-am întâlnit cu Cuviosul unde nici un mă aşteptam: la Eforie Nord. Mi-am rupt mâna dreaptă şi am fost la maici să fac câteva şedinţe de nămol la Techirghiol.
Într-o zi, am sunat-o pe Cristina şi am rugat-o să-mi aducă un pulover, că era rece seara. Îi cunoscusem pe Cristina şi Cristian la Tismana şi odată m-au luat cu maşina la Bucureşti şi am rămas prieteni! Îmi zice:
– Cine credeţi că e la mine?
– Nu ştiu!
– Părintele Gherontie!
– Nu se poate, chiar aici să ne întâlnim, după atâta timp!
De când sunt în Franţa, din 2005, ne-am mai întâlnit rar, la Tismana, unde vin în fiecare an, dar nu întotdeauna ne-am întâlnit. Însă, prin cunoştinţe comune, am mai vorbit la telefon. Bineînţeles, a doua zi am fost la Cristina! Părintele părea obosit şi-mi tot zicea: „Gripa aceasta nu mă lăsa în pace!”. Nu mi se părea că era răcit, dar se referea la pandemia din 2019-2020. Îmi dau seama acum, că repeta mereu de gripa aceasta!
Cât am stat la Teghirghiol, am mai fost o dată sau de două ori şi l-am rugat în gând să se roage pentru mine. I-am făcut şi câteva poze cu Serafim copilul lui Cristian şi al Cristinei şi cu câinele şi două poze singur unde poate fi văzut cât de frumos privea!
Atunci l-am văzut pentru ultima dată!
M.P.
