După aceste minuni ale Cuviosului în viaţa copiilor noştri, evlavia mea a crescut şi mai mult. L-am rugat să îmi dea şi mie ceva, aşa cum a dăruit altora cât timp a trăit: cruciuliţe, iconiţe sau altceva.
Cam la o lună, într-una din vizitele făcute la Mănăstirea Strungari, m-a strigat o maică: „Hai, vino repede, că am ceva de la Cuviosul pentru tine!”. Primiseră de la maicile de la Tismana o bucăţică din pânza albă cu care fusese înfăşurat Cuviosul când a fost pus în sicriul cu care a fost adus din Ţara Sfântă până la mănăstire. Mi-au tăiat şi mie o părticică şi am pus-o la o fotografie a Cuviosului. Mi-a împlinit această dorinţă şi păstrez cu mare sfinţenie darul primit.
Mihai Giura,
Vinţu de Jos, jud. Alba
