Am trăit multe minuni, la fel ca noi toţi. În fiecare zi trăim minuni. Unele trec neobservate, altele ne marchează. O minune foarte, foarte mare pentru mine am trăit-o anul 2024.
Într-o seară, ne făceam Pravila pentru pruncii avortați, a schimonahiei Antonia. Această pravilă, binecuvântată de Sfântul Ilie Cleopa, se face pentru un suflețel de copil avortat sau pierdut, pentru a se mântui. Întotdeauna mi-am dorit să mă rog împreună cu soţul meu, dar nu a acceptat decât uneori, pe maşină. Rar.
La noi în familie se împlinește vorba: căsnicia e sacul cu păcate. Cât timp am fost în biserica greco-catolică ne-am înţeles perfect. După ce ne-am botezat în dreapta credinţă şi ne-am recununat, a început plata păcatelor. De aproximativ 11 ani, soţul meu are multe momente în care nu poate nici să mă privească. Îl deranjează (la propriu) şi modul în care păşesc. Dacă nu e pe telefon e pe afară. O evitare dureroasă. Anii ăștia am plâns şi am plâns. Am deznădăjduit uneori şi am aşteptat. Dacă nu aveam un duhovnic bun, care să mă întărească, nu aş fi rezistat.
Într-o seară, eram în cameră cu copiii, făceam Pravila. A venit soţul meu să ne stingă lumina. Cu groază, l-am rugat să se roage cu noi. De cele mai multe ori m-ar fi înjurat. A tăcut, s-a lăsat pe spate, în pat. În câteva secunde a sărit din pat şi a început să facă metanii. Până ne-am zis noi rugăciunile, el a bătut metanii. Multe. Lac de apă, s-a lăsat din nou pe pat.
Mie îmi era teamă să vorbesc. Teama asta a fost permanentă, în orice interacțiune. Îmi zice: „Cred că îngerul meu mi-a zis, cu voce clară: Tu să faci metanii!”. Înainte să îmi rog soţul să se alăture la rugăciune, l-am rugat fierbinte pe Cuviosul Gherontie să îi zică el să accepte.
În altă seară, dinainte de această întâmplare minunată, am băut bere ce fusese pusă pe mormântul Cuviosului şi i-am dat şi soţului. L-am rugat foarte intens pe Cuviosul să facă ceva să ne ajute, pentru că mă doare singurătatea asta. El pe telefon cu o viaţă virtuală, noi pe lângă el, cerșim atenţie şi dragoste…
De atunci începând, simt şi văd că lucrurile se aşază. Soţul meu mi-a spus că niciodată nu m-a iubit mai mult decât acum şi a acceptat recent să vină şi el la rugăciunea în familie. Pentru mine e cel mai mare dar pe care mi-l putea face Dumnezeu, prin mijlocirea Cuviosului. I-am promis sfântului că, dacă îmi mai dă Dumnezeu un copil, îl numesc Gherontie sau Gherontia.
O altă mare minune pe care am trăit-o este aceasta: într-o noapte, cam pe la ora 2, m-am trezit în plin atac de panică. Mi-am dat seama că e atac demonic mai degrabă, pentru că simţeam o panică groaznică vizavi de sfatul părintelui meu duhovnic de a face răbdare într-o anumită situaţie. Gândul îmi urla: „Nu pot! Nu pot!”. Inima îmi bătea cu putere, aveam o apăsare, o greutate pe piept, agitație psiho-motorie. M-am rugat fierbinte Maicii Domnului şi Cuviosului şi în momentul acela, o pace, o pace dulce mi-a cuprins mintea şi trupul şi am adormit plângând de bucurie şi spunând: „Te iubesc, Cuvioase!”. Deşi iubesc mulţi sfinţi, n-am adormit niciodată declarându-mi dragostea.
Am avut situaţii în care am crezut că m-a uitat sfântul. Băiețelul meu a făcut o infecţie urinară serioasă şi urla în baie. M-am rugat Cuviosului să îl ajute cumva, pentru că nu mai putea urina deloc, situația era gravă. Băiețelul tot urla. Am zis atunci: „Cuvioase, uite, te-am rugat aşa mult şi nu mă asculți!”. În clipa aceea, băiatul a tăcut. Am intrat în baie şi a zis brusc că nu îl mai doare deloc. Într-o secundă!
Fetiţa mea are frici de mică. Uneori, deşi e mărișoară, făcea pipi în pat. Râdeau frățiorii mai mici de ea şi ea se amăra. I-am spus Cuviosului să o ajute şi pe ea şi i-am pus o iconiţă sub pernă. După mulţi ani de nicturie, fetiţa mea a scăpat de problema asta.
Pot să spun sincer că nu am cunoscut un sfânt mai grabnic ajutător decât Cuviosul Gherontie. Concluzia mea şi a prietenei mele care îl iubeşte tare pe Cuvios este că acest sfânt român are mare îndrăzneală la Dumnezeu! Poate ne va învrednici Dumnezeu să aflăm mai multe despre nevoințele şi viaţa sfântului şi vom înțelege mai bine cinstirea de care se bucură în Împărăția Cerurilor!
Ioana S.,
Jud. Cluj
