Povesteam în volumul 6 cum, după ce am mers în vizită la Cuviosul la Tismana să ne rugăm să ne găsim și noi o casă la țară, am aflat că vecina de mai sus de casa soacrei intenționează să vândă casa. Erau probleme cu actele și succesiunea, însă noi ne-am exprimat intenția că dorim să o achiziționăm după soluționarea acestor probleme, soția fiind atașată mult de acea casă și de bătrânica ce a locuit în ea. Între timp, vecina s-a răzgândit și nu mai dorește să o vândă, noi am rămas un pic dezamăgiți de veste. În același timp ne gândeam că bunul Dumnezeu știe mai bine ce e de folos pentru noi și poate acea casă nu era potrivită familiei noastre.
Locuim în continuare în București într-un apartament și eu am posibilitatea să lucrez de acasă destul de mult, ceea ce mă ajută pentru că salvez aproximativ o oră şi jumătate de stat în trafic spre și dinspre birou. După nașterea micuțului Casian, devenise din ce în ce mai greu să lucrez de acasă, cu doi copii mici în același apartament. Căutam încă un apartament în cartier, dar fără spor prea mare.
Într-o zi, descoperim pe internet că se vinde un apartament fix la noi în bloc, foarte luminos și frumos mobilat, biroul ideal pentru mine, cât să rămân totuși aproape de familie, dar să și lucrez în liniște. Am pregetat din cauza prețului, însă socotind mai bine am zis că e destul de necesar să facem acest efort. Am zis: „Cuvioase, dacă e să fie pentru noi, al nostru să fie. Te lăsăm pe tine să decizi!”.
Am sunat agenta responsabilă de apartament spunându-i că dorim vizionare. Ne-a plăcut și am făcut o ofertă, menționând că dorim să accesăm un credit imobiliar. Inițial, agenta a zis că nu este problemă că facem credit. După câteva zile însă ne-a spus că a ales o altă ofertă, o persoană care nu accesa credit, ba chiar oferise chiar mai puțin ca noi pentru apartament, dar o prefera pentru că mergeau mai repede lucrurile fără credit. Am oftat în sinea noastră și ne-am resemnat pentru o perioadă, dar devenea din ce în ce mai greu cu copiii și lucratul de acasă. Nu eram împăcați cu decizia Cuviosului, chiar dacă lăsasem lucrurile pe mâna lui. După vreo două săptămâni, vedem anunțul din nou pe internet. Soția ia telefonul în mână și sună să vadă dacă este o eroare sau este încă disponibil. Agenta îi zice că tocmai voia și ea să ne sune, cumpărătorul fără credit a renunțat în ultimul moment, având și programarea la notar făcută. Agenta ne-a propus să mergem noi la acea programare, ceea ce am acceptat imediat, bucuroși. Am semnat atunci antecontractul, am accesat creditul cu ușurință şi apartamentul e acum al nostru.
IT Eugen Ionescu,
Bucureşti
