Pe Cuviosul Gherontie l-am cunoscut în anul 2005, la Mănăstirea Dintr-un lemn.
Eram soră începătoare și, în una din zilele în care era la noi la mănăstire, o maică l-a rugat să îmi spună un cuvânt de folos. Atunci s-a oprit din mers, s-a uitat foarte serios la mine și mi-a spus să am răbdarea lui Iov. Timpul a adeverit ceea ce mi-a spus Cuviosul. Chiar și acum mă străduiesc să trec prin încercările pe care le am, punând în lucrare virtutea răbdării: „răbdarea Sfântului şi Dreptului Iov”, cum spunea Cuviosul.
După ce a trecut la Domnul, i-am simţit şi lucrarea de mijlocitor pentru noi şi grabnic ajutător. În luna octombrie a acestui an (2020), a trebuit să conduc o mașină cu cutie de viteză automată, mașina mea cu cutie hidramată stricându-se. Nu știu de ce, dar parcă aveam o pâclă pe creier și nu reușeam să folosesc corect schimbătorul de viteze, chinuindu-mă de câteva zile așa. Era duminică. După Sfânta Liturghie, m-am hotărât să mai merg cu mașina, doar-doar voi reuși să conduc corect. La un moment dat, disperată, l-am chemat în rugăciune pe Cuviosul.
Ajutorul său nu a întârziat să vină. La scurt timp, totul s-a luminat, am înţeles ce am de făcut, de parcă conduceam acea mașină dintotdeauna. Ca mulțumire, am plecat imediat la Mănăstirea Tismana.
Am început să îi cer ajutorul şi în lucruri mai mărunte: când nu găsesc ceva îl chem cu credinţă și imediat apare obiectul pierdut.
Mulțumesc Domnului pentru că a îngăduit să cunosc un Sfânt în viață, care mi-a arătat răbdarea drept cale spre mântuire!
M.T.
