Înainte cu două zile de înmormântarea Cuviosului Gherontie, vineri seara, în 19 octombrie 2018, am intrat într-o benzinărie din Alba Iulia şi am făcut plinul la rezervorul maşinii, apoi m-am întors acasă, 100 de kilometri, la mănăstirea Băiţa, judeţul Hunedoara.
A doua zi dimineaţa, am plecat înspre Mănăstirea Tismana, urmând ca din satul Băcia (prima localitate de la intersecţia care duce de la Simeria spre Haţeg) să vină împreună cu mine familia Bordea din Miceşti (Alba Iulia) şi studentul teolog Radu Sărar. Ştiind că am rezervorul plin, nu am avut gândul combustibilului, ci al rugăciunii pentru Cuviosul, care a avut un rol atât de însemnat în câteva momente din viaţa mea!
Am mers la înmormântare, ne-am întors, iar când am ajuns la Băcia, unde cei din Alba Iulia îşi lăsaseră maşina, aceştia au zis: „Haideţi, să vedem cât combustibil s-a consumat, ca să împărţim cheltuiala la trei!” Când m-am uitat, nu se consumase nimic! Am mers cu maşina 400 de kilometri şi nu s-a consumat nimic. L-am chemat pe Radu să vadă şi el şi a confirmat cele văzute de mine. Nu am mai făcut nicio împărţire, nu era cazul! Am mers la mănăstire, iar în zilele următoare am făcut câteva drumuri la Deva, după care acul indicatorului de bord a scăzut cu o linie.
Când am mers la parastasul de şase săptămâni, intenţionat am făcut plinul din Deva. Am urmărit atentă indicatorul şi am văzut cum începe să scadă. Trei linii.
Nu am nicio îndoială, Cuviosul Gherontie a făcut minunea aceasta!
(Monahia Semfora Ştefan, Stareţa Mănăstirii Băiţa, judeţul Hunedoara)
