Între proverbele favorite ale Cuviosului era şi „Unde nu-i cap, vai de picioare!”. Prima dată l-am auzit spunându-ni-l într-o zi de Înălţarea Domnului, prin anii 1999-2000.
Cuviosul venise la noi şi ne-a anunţat iniţial că va rămâne doar o zi sau două, urmând ca „de Înălţare” să meargă la Mănăstirea Afteia. Ne-a spus chiar că va pleca după Sfânta Liturghie, ca să aibă timp să ajungă pe zi, mai ales că avea de mers pe jos câţiva kilometri.
Ajunşi acasă, pe neaşteptate, ne-a spus: „Nu mai plec astăzi, că e o sărbătoare mare, şi unde nu-i cap, vai de picioare!”. Apoi a râs şi a continuat cu una dintre zicerile lui, aşa cum făcea când vroia să completeze sau să extindă sensul unei expresii cu tâlc: „Dar şi unde nu-s picioare, vai de cap!” Ne-a spus de-a lungul anilor că a fost nu o dată în situaţia de a fi batjocorit de oameni şi a fugit pentru a scăpa de răutăţile gratuite ale acestora. Zicea, pentru aceste contexte, că „Fuga e ruşinoasă, dar e sănătoasă!”. Prefera să fugă şi să pară fricos, decât să îi lase pe oameni să păcătuiască făcându-i rău. Despre astfel de oameni, cu tristeţe, spunea doar atât: „Cu ăştia nu ai ce face!”.
Pentru Cuviosul Gherontie, duminicile şi sărbătorile erau zile cu totul speciale, pe care le cinstea cu mare evlavie, motiv pentru care nu era de acord să se lucreze şi nici să se pornească în călătorii, decât cu foarte mari excepţii.
(Pr. Dorin Opriş)
