De la noi a plecat la Mănăstirea Bunea, care se află la 15-20 km de satul nostru, pentru că urma hramul, de sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului. Întrucât era frig afară, l-au trimis la bucătărie să doarmă, că acolo era cald. Făcuseră sarmale pentru masă și erau încă pe plita sobei. Peste noapte s-a mai răcorit și atunci Cuviosul a băgat lemne și, bineînțeles, au început sarmalele să fiarbă și, ca să nu se lipească, a luat o lingură și a amestecat până dimineață. Asta a fost o întâmplare mai nostimă, cei de la mănăstire s-au necăjit la început, dar apoi au râs. Nu știu, poate a fost un mesaj sau a transmis ceva prin aceasta, dar de atunci, ori de câte ori facem sarmale, ne aducem aminte cu drag de el și le spunem „sarmale împrăștiate”.
El a transmis multe prin ghidușiile lui, dar noi n-am priceput prea multe, oricum am toată nădejdea că se va ruga de acolo de Sus și pentru noi, și pentru toată lumea!
Maria Cristache,
Valea Voievozilor, jud. Dâmbovița
