Tatăl meu a fost diagnosticat cu cancer de colon. L-am dus la Cluj la spital, dar până să primim rezultatele de la primele investigaţii şi să decidem ce vom face, am luat legătura cu Cuviosul, care era la un părinte. I-am transmis numele tatălui meu şi îl rugam să îl pomenească şi să ne spună ce să facem cu el, că e speriat, a slăbit brusc. Doamna preoteasă l-a întrebat, eram la telefon, dar nu am primit atunci răspuns. Între timp, noi aflasem că tata fusese diagnosticat greşit. Era cu bloc apendicular de trei săptămâni, de la care putea face oricând peritonită generalizată.
Chiar înainte de intervenţia chirurgicală, m-a sunat Cuviosul mi-a spus aşa: „Să te bucuri, că tatăl tău va cunoaşte Raiul!”. Doamna preoteasă mi-a spus: „Maică, să nu te superi pe mine, dar poate că trebuie să vă pregătiţi, că poate moare!”. Eu mă gândisem la asta, la riscurile operaţiei în acele condiţii şi m-am bucurat de răspuns pentru că, până la urmă, ce ne dorim pentru ai noştri decât să se mântuiască?! În orice caz, a venit foarte bine vorba Cuviosului, că mi-am dat seama ce e mai important pentru toţi!
A fost o minune că operaţia a reuşit şi tata trăieşte şi acum! Îmi doresc să se împlinească Cuvântul Cuviosului pentru el şi să cunoască Raiul!
Schimonahia Mercuria,
Mănăstirea Paltin, Petru Vodă
