„Prin 2003-2004, am plecat cu Cuviosul Gherontie la mănăstirea Frăsinei. Se cunoştea cu Pr. ieromonah Iachint de la sfânta mănăstire Frăsinei. Când ne-am întors de-acolo, la Milostea, pe ruta Rm. Vâlcea – Tg. Jiu, eu trebuia să cobor şi s-o iau spre Berbeşti ca să ajung acasă. I-am spus părintelui: „Părinte, nu vreţi să rămâneţi în iarna asta la mine? Am un apartament cu două camere şi locuiesc singur. Copiii mei (o fată şi un băiat) sunt plecaţi la studii. Vă asigur eu căldură şi tot ce vă trebuie.” Părintele s-a uitat la mine şi zâmbind mi-a zis: „Nu pot să rămân, mulţumesc, mă duc la Mănăstirea Tismana.” Ne-am îmbrăţişat şi ne-am despărţit, eu venind acasă, iar părintele ducându-se la Mănăstirea Tismana.
Părintele era mânat de Duhul Sfânt acolo unde era nevoie să ajute pe cineva. El s-a făcut toate, tuturor: pentru unul o pâine, pentru altul o hăinuţă, pentru altcineva o mângâiere şi un sfat bun, pentru alţii un bănuţ! Şi pentru toţi, o rugăciune către Dumnezeu!” (Romică Panait, Berbeşti, Vâlcea)
