Acestea sunt vorbele Cuviosului Gherontie, vorbe care fac parte din povestea pe care am trăit-o începând cu toamna anului 2018.
De multe ori am avut ocazia – şi acum pot spune cu tărie şi cu bucurie în suflet că am avut de fapt privilegiul – de a asculta relatări despre Cuviosul Gherontie, spuse cu mare dragoste de către o prietenă, apropiată dânsului. Nu ştiam nimic despre iubirea pe care Cuviosul i-a purtat-o Bunului Dumnezeu, despre iubirea pe care a răspândit-o semenilor, despre ajutorul necondiţionat pe care acesta îl oferea prin taina rugăciunii. Am descoperit încetul cu încetul un om care făcea minuni, un om care începea să facă parte din viaţa mea, chiar dacă el nu mai era în viaţă.
În luna decembrie, după sărbătoarea Naşterii Domnului mi-a fost dat să-l cunosc pe Cuviosul Gherontie printr-un vis care s-a petrecut într-o grădină foarte frumoasă, în jurul unei mese pe care o pregăteam pentru ceva festiv, masă care se afla la umbra unui măr bătrân, plin cu flori albe. În vis eram prezentă eu, Cuviosul Gherontie, mama mea şi alte persoane pe care nu le cunoşteam. Toţi cei prezenţi în jurul mesei purtau haine albe. În timp ce pregăteam masa, ajutată de Cuviosul şi de mama, acesta îmi spune şoptit: „Ne vom revedea în curând!”. Am fost cuprinsă de tristeţe şi de teamă, credeam că acele vorbe i le-a adresat mamei şi nu înţelegeam cum este posibil să ne revedem atâta vreme cât el s-a mutat la Domnul. L-am dojenit în vis pe Cuviosul, nu puteam să înţeleg cum un om care a adus mereu linişte şi bucurie poate acum să-mi aducă atâta durere şi să-mi spună că mama mea va urma să plece dintre noi.
În ziua următoare nu mi-am putut lua gândul de la visul pe care l-am avut şi tot analizându-l m-am gândit că mai degrabă el făcea referire la mama soacră, care în acele clipe se afla în spital, unde ducea o luptă grea cu cancerul. Am decis să o sun pe M., prietena Cuviosului pentru a-i împărtăşi cele întâmplate în vis. Nu am reuşit să fac acest lucru pentru că telefonul mi-a sunat şi mare mi-a fost uimirea să descopăr că la celălalt capăt al firului este chiar M., prietena pe care eu vroiam să o sun. Sfaturile ei m-au făcut să înţeleg ce a dorit să-mi transmită prin vis Cuviosul Gherontie şi m-au făcut să depăşesc momentul despărţirii la scurt timp de soacra mea care nădăjduiesc că este în ceruri, în lumina lui Dumnezeu.
În 26.01.2019, cu ajutorul Lui Dumnezeu şi al prietenei mele, am reuşit să înfăptuiesc cele spuse în mare şoaptă de Cuviosul în vis: „Ne vom revedea în curând!”, mergând împreună cu familia la Mănăstirea Tismana. Pot spune cu seninătate în suflet că şi eu l-am cunoscut pe Gherontie cel nebun pentru Hristos şi acum face parte din viaţa mea.
Diana
