Eu nu l-am cunoscut pe Cuviosul Gherontie când trăia. Cineva îmi spusese despre dânsul că este un om deosebit, cu viață sfântă, că îl văzuse la un moment dat învăluit într-o lumină nematerialnică și îmi doream să-l întâlnesc, însă nu s-au mai rânduit astfel lucrurile. După trecerea lui la Domnul, am primit primele două volume cu mărturii despre dânsul și cărticica cu Acatistul. Citindu-le, am început să-l cunosc și am simțit că într-adevăr a fost un sfânt, tare plăcut lui Dumnezeu. Au fost numeroase situaţiile în care i-am cerut ajutorul și mi-a răspuns, însă voi enumera doar câteva.
La un moment dat, în pandemie, lucram în Franța, dar a trebuit să vin la nunta unei bune prietene, chiar foarte apropiate. Nu îmi puteam lua concediu, la spitalul unde lucram era mare nevoie ca medicii să fie prezenți, iar restricțiile pentru a călători erau mari. Pentru unii poate părea ceva destul de nesemnificativ și poate ar fi refuzat invitația cu ușurință, dar pentru mine era chiar important să ajung. Am avut la dispoziție un weekend plus o zi de luni liberă (s-a nimerit că era zi liberă național la francezi), mai mult era imposibil să lipsesc, era absolut necesar să fiu la serviciu de marți.
Cu câteva zile înainte de zbor, am verificat regulile de intrare în România, iar pentru cei care nu erau vaccinați, dar nu rămâneau peste 72 h în țară, carantina nu era necesară și eu aici mă încadram, deci puteam merge. Însă chiar în vinerea aceea s-au modificat regulile și s-a stabilit că doar cei care stăteau sub 24 h erau scutiți de carantină, restul fiind supuși unei izolări timp de 14 zile (dacă rețin bine durata) – modificare despre care nu am aflat înainte să plec din Franța.
Ajunsă în aeroport în România, eram liniștită cu gândul că sunt în vigoare regulile pe care le știam eu și pregătisem să arăt biletul de întoarcere, care era sub 72 h (dar peste 24 h). Însă, pe când mai era puțin și ajungeam la controlul sanitar, am auzit la cei dinaintea mea că s-a modificat legea și cei care rămân mai mult de 24 h trebuie să stea în carantină dacă nu sunt vaccinați. Asta însemna că nici nu puteam merge la nuntă, nici nu mă mai puteam întoarce în timp util la serviciu, ceea ce ar fi fost o mare problemă! L-am rugat atunci repede, în gând, pe Cuviosul să mă ajute și, ulterior, printr-o suită de întâmplări pe care nu le mai redau, am fost scutită de carantină și am ajuns și la nunta prietenei, care s-a bucurat foarte mult, și m-am putut întoarce și în timp util în Franța, astfel încât să pot fi la serviciu de marți, așa cum promisesem. În plus, Cuviosul m-a ajutat în acest puțin timp petrecut în țară să-mi întâlnesc duhovnicul, care „întâmplător” era în orașul unde a fost nunta, să mă spovedesc și să mă împărtășesc. A fost totul foarte bine.
Dr. Maria Abaza,
Târgu-Mureş
