L-am cunoscut pe Cuviosul, atâta cât a îngăduit Dumnezeu, în ultimii săi doi ani de viață; îmi este greu să scriu 81-83 de ani, pentru că nu îl percepeam ca pe un om de o vârstă atât de înaintată. Făcea atât de multe ghidușii, spunea atât de multe poezii sau pur și simplu alcătuia rime, cânta fragmente din rugăciuni, din slujbe, din pricesne sau chiar muzică populară și nimic nu era fără rost; tot ceea ce spunea venea impregnat cu o încărcătură duhovnicească: să te facă să îți conștientizezi greșelile, neputințele, patimile și dintr-o rimă într-alta te îndruma, îți spunea ce ai de făcut. Și nu oricum! Dacă Cuviosul vroia să îți transmită ceva și doar tu să înțelegi, reușea! Chiar dacă cei prezenți se chinuiau să îi interpreteze cuvintele, tu în inima ta, știai la ce anume se referea Cuviosul. Și aspectul acesta de taină, al unei comunicări aparent complet deschise în fața celorlalți, te făcea să te simți nedezvăluit, te odihnea sufletește. Cuviosul ocrotea asemenea marilor duhovnici, care atunci când dau răspunsuri în predicile de la finalul Sfintei Liturghii, se întâmplă să priceapă adevaratul mesaj, din toată lumea prezentă, doar destinatarul acelor cuvinte.
În luna octombrie a anului 2017 am mers la Mănăstirea Tismana pentru câteva zile, tocmai pentru a-l întâlni pe Cuviosul, știind că este acolo.
Jos, în camera de la cazare, Cuviosul ne povestea, în seara zilei de 13 octombrie 2018, printre altele, despre frumusețile raiului:
– “Da, dragă, frumusețile raiului, pentru copii, pentru tineri, pentru cei căsătoriți, pentru cei care au copii, pentru cei care care nu au copii, dar frumusețile rezervate pustnicilor (subliniind pusssttttnicilor) …da dragă, frumusețile rezervate pustnicilor!”
Noi între timp, ne uitam mirați la el și eram bucuroși de bucuria Cuviosului, care ne explica o taină de care Dumnezeu l-a învrednicit, să vadă cum e raiul, dar noi, păcătoși cum suntem, nu conștientizam complet spusele Cuviosului în acel moment. Văzându-l așa bucuros, l-am întrebat despre o problemă de-a noastră, când își va găsi rezolvarea și el ne răspunde:
– “La anul pe vremea asta!” Reacția, atât a mea, cât și a soțului, a fost de mirare și ne venea și să râdem, pentru că nu credeam deloc spusele Cuviosului, ne uitam unul la celălalt și ne gândeam ce comic e Cuviosul. Era atât de conectat la cuvintele lui despre frumusețile raiului, încât noi nu eram convinși că ne-a înțeles bine problema. Privirea îi era foarte expresivă; se uita undeva între perete și tavan, parcă desfășurându-i-se în față o pânză cu acele frumuseți ale raiului despre care vorbea și pe care noi nu eram vrednici să le vedem.
Ne-am despărțit convinși că nu se va rezolva problema noastră “la anul pe vremea asta”, doar că, oricum ar fi, ceva important se va întâmpla “la anul pe vremea asta”, adica în octombrie 2018. Și, la anul pe vremea asta, Cuviosul a trecut la Domnul, pe data de 13 octombrie 2018. Și-a cunoscut ceasul morții, ne-a spus cât timp mai are, exact un an și credem cu tărie că Dumnezeu l-a învrednicit, pentru multele sale rugăciuni și nevoințe, de frumusețile raiului rezervate pustnicilor.
Următoarele cuvintele rezumă atât viața lui, cât și mulțumirea pe care i-o aducem noi:
Cuvioase Gherontie roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Cristian și Cristina,
de la Cluj, Londra sau de unde îngăduie Domnul
