Vestea despre trecerea la Domnul a Cuviosului Gherontie a adus după sine numeroase întrebări privind locul unde va fi înmormântat.
Aflasem despre dorinţa sfinţiei sale de a fi îngropat pe Muntele Sion şi nu ştiam încă dacă va fi adus în ţară sau vor găsi acolo un loc unde să fie înmormântat. Duminică, în 14 octombrie 2018, eram în biserică la Sfânta Liturghie şi urma să mă împărtăşesc. Mă rugam, cu gândul la sfinţii români care au ajuns în alte ţări: Sfântul Ioan Iacob a rămas la Hozeva, Sfânta Teodora de la Sihla este în Ucraina.
Repetam : „Doamne, nu lăsa să rămână Cuviosul acolo!”. Cum stăteam şi mă rugam, am auzit că parcă m-ar fi strigat cineva. Urgent m-am uitat spre uşa altarului de la proscomidiar şi l-am văzut pe Cuviosul Gherontie. Era acolo! A început să bată din palme bucuros: „Ioai, dragă!”. Pe moment, m-am gândit că e vreo nălucă şi m-am întors şi i-am spus unei maici. Apoi nu l-am mai văzut şi mi-am zis: „Precis îl aduc în România!”.
După o zi-două, am sunat-o şi pe doamna Monica Opriş şi i-am povestit experienţa trăită de mine! La scurt timp, am aflat cu bucurie că voia lui Dumnezeu a fost să fie adus şi înmormântat în ţară Cuviosul Gherontie! A fost multă rugăciune, „de la vlădică la opincă”!
M.T.
