În anul 2021, am fost diagnosticată cu cancer colorectal şi am urmat tratament specific, iar ulterior am suferit o intervenţie chirurgicală în România. Când mă pregăteam să reiau serviciul, în urma unei investigații, s-a descoperit că au apărut metastaze la peritoneu și ficat.
În această perioadă, o prietenă mi-a povestit despre ajutorul pe care Cuviosul l-a dat mai multor persoane care aveau diverse probleme, dar nu am băgat-o în seamă. După ceva timp, am primit de la ea şi Acatistul şi poza Cuviosului, asigurându-mă că mă va ajuta şi pe mine. Am început să citesc Acatistul, să caut pe internet mai multe detalii despre viaţa şi minunile săvârşite de el, am obținut şi primele volume de mărturii pe care le-am citit cu lacrimi în ochi, rugându-l să mă ajute.
În septembrie 2022, am decis împreună cu familia să continui lupta cu boala la o clinică din Turcia, unde am început tratamentul cu citostatice din două în două săptămâni. După 16 şedinţe de chimioterapie, când simțeam că nu mai suport, a apărut o complicație în zona în care am fost operată inițial și a trebuit de urgenţă oprit tratamentul și s-a impus o nouă intervenție chirurgicală. Deși vestea aceasta m-a dărâmat, doctorul a hotărât să rezolve problema apărută și să înlăture și metastazele, ceea ce era bine pentru sănătatea mea, în condițiile în care până atunci nu se punea problema de extirpare. Am simţit ulterior că, prin ceea ce s-a întâmplat, a fost intervenţia Cuviosului, care „a oprit tratamente care făceau rău bolnavilor”. Înainte de a merge în Turcia pentru operaţie, am reuşit să ajung şi la Mănăstirea Tismana, la mormântul Cuviosului, conducând eu tot drumul dus-întors fără să mi se pară greu sau obositor.
În ziua operației, medicul mi-a zis că riscul cel mai mare ar fi o hemoragie internă, dată fiind multitudinea de zone din care s-au extirpat tumorile. Când eram în operaţie, foarte mulți oameni s-au rugat pentru mine, iar rugăciunile le-au fost ascultate și am trecut cu bine peste primele zile. Apoi, din păcate, rinichii au cedat, ceea ce a dus la o serie de complicaţii: umflarea mâinilor, a picioarelor, apă la plămâni, infecţie urâtă la ficat.
Ajunsesem la un pas de a face dializă. Medicii mi-au dat răgaz de sâmbăta până lunea, când urmau să îmi refacă analizele. În tot acest timp, mama îmi punea poza Cuviosului pe picioare, pe mâini, în zona rinichilor, a ficatului și se ruga stăruitor alături de cei de acasă. Aveam în telefon Paraclisul Maicii Domnului în format audio şi îl ascultam în fiecare seară.
Prin mijlocirea Cuviosului, Măicuţa Domnului m-a scăpat: lunea, analizele erau în scădere şi nu s-a mai impus dializa. Mi s-au montat patru tuburi de dren la ficat și plămâni. Treptat creatinina a început să scadă şi mai mult, starea mea s-a îmbunătățit și după trei săptămâni de spitalizare am venit acasă, având încă două tuburi de dren, care au fost scoase de abia după o lună, iar operația s-a închis la exterior doar după două luni şi jumătate.
Din nou, după 4 luni de la cea de-a doua operaţie, în septembrie 2023, boala a recidivat, iar medicii din Turcia mi-au zis că sunt la ultima linie de tratament, mai mult nu aveau ce să-mi facă. Aveam dureri mari, eram cu moralul la pământ, dar nu am renunţat şi, cu ajutorul Cuviosului, am ajuns la „doctori credincioşi şi pricepuți” la o clinică din Bucureşti unde, pe lângă tratamentul cu citostatice, mi-au aplicat şi tratamente din medicina alternativă. Treptat, acestea şi-au făcut efectul, iar acum, după ultimele investigaţii, recidiva de la nivelul colonului nu mai este, iar metastazele hepatice şi peritoneale sunt foarte mici.
Cuviosul a devenit prietenul şi ocrotitorul meu, al familiei mele. Port poza lui cu mine tot timpul. La toate investigațiile şi tratamentele la care am fost supusă, poza Cuviosului mi-am pus-o în şosete sau în papuci, pentru că de acolo nu mi-o putea lua nimeni, şi aşa toate au trecut mai uşor, nu au fost atât de traumatizante ca înainte.
Acum, când aflu că cineva are o problemă, le povestesc de Cuviosul şi îi sfătuiesc să se roage lui pentru că îi va ajuta cu siguranță, aşa cum m-a ajutat şi pe mine. Îi mulțumesc că a fost şi este în continuare alături de mine, îi simțim prezenţa în fiecare zi, ocrotindu-ne atât pe mine, cât şi pe fetiţa mea.
Ec. Irina Bloss,
Alba Iulia
