L-am văzut odată în catedrală, în timp ce povestea foarte concentrat cu cineva. În timpul aceasta, s-a apropiat o doamnă să îi dea nişte bani. Cuviosul a aruncat banii pe jos, foarte tulburat că l-a scos din starea de concentrare duhovnicească, de duh, în care se afla, pentru a-i putea spune persoanei cu care vorbea ceea ce îi descoperea Dumnezeu.
Femeia care îi dăduse banii, foarte afectată, s-a aplecat după ei şi i-a luat. După ce Cuviosul a terminat discuţia, a ieşit din biserică, dar a venit destul de repede înapoi şi i-a făcut o plecăciune femeii şi i-a spus: „Dragă, dragă, iartă-mă!”, dar banii nu i-a luat, apoi a ieşit afară.
Chiar dacă el avea nevoie de acei bani, nu i-a luat. Îl vedeam cum dădea bani la săraci, mulţi bani. Chiar îmi amintesc de o femeie care nu cerşea niciodată, dar Cuviosul când o vedea, se ridica de pe scaun, mergea la ea şi îi dădea 50 de lei. Nu o dată l-am văzut dându-i aşa de mulţi bani.
Când l-am văzut cum îşi cere iertare, mi-a plăcut foarte mult. Am zis în gândul meu: „Ăsta-i omul lui Dumnezeu! S-a văzut pe el cum s-a purtat! Aşa trebuie să ne purtăm!”.
Cuviosul a fost un om al tainei. Nu l-a cunoscut nimeni! Cine se ruga ca el? Cine se mai roagă cu mâinile ca Gherontie?
Sora D.
