O altă întâmplare în care am simţit ajutorul Cuviosului este când ne întorceam de la părinţii mei şi, pe la Alba Iulia, ne-a prins o ploaie cu o gheaţă destul de mare, care lovea cu putere în maşină.
Toate maşinile au tras pe dreapta, aşa că ne-am oprit şi noi, mai ales că vizibilitatea era destul de redusă şi bucăţile de gheaţă destul de mari, cam jumătate de ou de porumbel. M-am îngrijorat destul de tare văzând gheaţa, gândindu-mă să nu ne spargă parbrizul. Fetiţa noastră, care adormise în spate, s-a trezit speriată de zgomotul făcut de gheaţă. Atunci am apelat la Cuviosul să-L roage pe Bunul Dumnezeu să oprească ploaia cu gheaţă şi să ajungem cu bine acasă. După un minut, gheaţa a încetat şi am pornit la drum.
Deşi nu l-am cunoscut personal pe Cuviosul, îmi este foarte drag. Îl consider ocrotitorul meu şi al familiei mele, de aceea port cu mine tot timpul – când merg la lucru sau în alte locuri departe de casa noastră – o fotografie cu Cuviosul (eu îi spun iconiţă) şi simt că mă ajută de fiecare dată când nu mai văd nicio cale de ieşire. Este grabnic ajutător şi mijlocitor către Dumnezeu.
Cristina C.
